În colţul ăsta al nostru îndepărtat de ţară se întâmplă lucruri stranii cu energia electrică. Spunea bine Bob Dylan într-un cântec de-al lui: "personal, nu ştiu a cui este vina/atunci când se stinge lumina".
Colţul ăsta al nostru este sectorul 1 al capitalei ţării, cea mai bogată, după cum se spune, zonă din ţară. Statisticile spun că ar asigura 10% din PIB-ul ţării. Aproape se află aeroportul internaţional "Henri Coandă", iarşi mai aproape se află noua ambasadă a Statelor Unite, lângă un mare şi modern centru comercial.
Locuim aici din 2005 şi de atunci încoace principala caracteristică a traiului gospodăresc în acest bogat sector al mândriei noastre capitale europene a fost instabilitatea reţelei de alimentare cu energie electrică. Au fost ani mai buni şi ani mai răi din punctul ăsta de vedere. Fiind zonă rezidenţială în plină dezvoltare, se pare că viteza de expansiune a dezvoltatorilor a depăşit cu mult viteza de reacţie a companiei de energie electrică. La asta s-au adăugat mereu acţiunile "eternului Dorel" care "faulta" mereu cablurile de curent: cu excavatorul, buldozerul, bena erectă a basculantei, târnăcopul, sapa, lopata, scurt-circuitul şi altele. În afară de asta, daca plouă mai tare şi mai mult timp, dacă bate vântul furtunos, dacă ninge abundent viscol, curentul se întrerupe invariabil. Pentru intervale cuprinse între 2 secunde şi 10-12 ore. Dar cel mai interesant, straniuşi frustrant este atunci când ai senzaţia că o persoană cu probleme psihice se joacă obsesiv-compulsiv la un întrerupător. În decursul a 5 minute, curentul se poate întreupe de mai multe ori, pentru intervale ce durează de la o secundă la … 4 minute şi 59 secunde. După asta, uneori revine şi nu mai ai probleme mai mult timp. Dar se întâmplă şi ca după 5-7 minute se întreruperi şi reveniri, să se întrerupă de tot. Pentru o oră sau mai multe.
Dar cel ma