La fabrica de mezeluri de la Buftea, cârnaţii olteneşti se fac din porci de Belgia, pentru că sunt mai buni decât ai noştri. După ce sunt gata, cârnaţii se afumă la rumeguş din lemn tare, apoi li se face duş, ca acasă

Povestea cârnatului oltenesc începe cu dezinfectantul pentru mâini şi cu peria roşie pentru curăţat picioarele. Înainte să intre la lucru, la tranşat şi prelucrat tonele de carne, angajaţii Angst de la Buftea trec prin etapa asta. Când ne-am pomenit că ni se freacă singure pe sub tălpi periile automate şi când ni s-au dat şi halate albe, am zis că parcă suntem în fabrică de medicamente. Dar nu, aici se fac doar mezeluri, vreo 300 de sortimente. Nu ne-a trecut prin cap că simplii cârnaţi olteneşti se nasc după atât de multe munci - sau că se duşează, la fel cum faci duş acasă, în baie, ori că toate cuţitele se dezinfectează cu UV şi, dacă ţi-a căzut unul la podea, n-ai voie să-l mai ridici de acolo.

Cârnatul oltenesc pleacă de la recep-ţia şi tranşarea porcului, apoi continuă cu tocarea, umplerea, fierberea, afumarea, duşarea, răcirea, ambalarea şi, în final, livrarea.

"Artiştii" de la tranşare şi cuţitele lor, dezinfectate cu UV

Recepţia. Vreo 250 de porci belgieni tocmai au sosit la fabrica de la Buftea. Stau unul lângă altul, despicaţi în două, cu piciorul prins într-un cârlig şi cu capul în jos. Au şoriciul roz şi fraged; fiecare cântăreşte 50 de kilograme şi au mai multe ştampile, pe piept, pe pulpă sau pe spate. Un om de la Calitate cercetează porcul pe toate părţile şi îşi notează ceva pe o foaie. Trece acolo toate amănuntele: dacă îi lipseşte vreo bucată de şorici, dacă e bine curăţat, dacă a mai rămas vreun pic de păr pe el. De la cele patru grade Celsius de la recepţie porcii intră la frigider, la temperaturi cu minus.

Frigiderul este o hală mare unde sute de porci stau atârnaţi la linie tot ca la recepţie, prin