Reghecampf e din ce în ce mai nervos, mai frustrat, mai nemulţumit, mai neîmpăcat cu soarta şi cu tot ce se întâmplă în jurul lui. E drept că nici jocul Stelei nu mai merge ca anul trecut, de vreme ce Bourceanu şi ceilalţi nu au putut învinge Corona şi Pandurii sau le-au bătut pe Vaslui şi FC Braşov cu ajutorul arbitrilor, de vreme ce în grupele Ligii au încasat şapte goluri de la Schalke şi Chelsea, fără să înscrie vreunul. La cum evoluează Steaua în ultimele meciuri, nu aş mai băga mâna-n foc că va câştiga acest campionat, aşa cum se părea după primele 10 etape. Astra vine tare din urmă şi, dacă o învinge pe Steaua în restanţa pe care cele două echipe o au de disputat, gluma se îngroaşă.

L-am văzut pe Reghecampf extrem de iritat la interviul de după meciul cu Pandurii, parcă tremura carnea pe el, nu îi convenea nicio întrebare, nu găsea răspunsuri cu care să-i liniştească pe fani sau pe propriii jucători, şi nici pe el însuşi. După un concediu neverosimil luat în plin campionat, în care şi-a lăsat echipa pe mâna secunzilor timp de o săptămână, Reghecampf ar fi trebuit să apară la meci şi după acesta mai relaxat, mai volubil, şi să explice cu cuvintele lui dacă Steaua traversează sau nu o criză de joc sau de rezultate. Surescitarea asta pe care şi-o induce sau în care intră poate fără să îşi dea seama afectează şi jucătorii, şi echipa, deja existând semnale că aceştia sunt nemulţumiţi de modul cum se comportă de la o vreme antrenorul principal în vestiar şi la meciuri.

Reghecampf a fost văzut după jocul de la Basel, 1-1, în care Steaua a primit gol pe final, făcând un gest cu degetul la cap când s-a intersectat cu Tănase. Am observat acelaşi gest şi la partida cu Pandurii, din câte mi-am dat seama tot la adresa lui “Dodel”. Reghecampf dă impresia că ceilalţi sunt fraieri, numai el e foarte deştept, şi că nu prea mai are cu cine luc