Miniştrii Afacerilor Externe din Franţa, Laurent Fabius, şi din Germania, Guido Westerwelle, publică astăzi în „Adevărul“ un material dedicat aniversării a 50 de ani de la semnarea Tratatului de la Elysse.
Marcăm, astfel, un eveniment de excepţie al istorei europene printr-un eveniment editorial în premieră reprezentat de apariţia în paginile „Adevărului“ a celor doi miniştri de Externe în calitate de autori şi nu de subiect al ştirilor de politică internaţională.
În 1963, preşedintele Franţei, Charles de Gaulle, şi cancelarul Germaniei, Konrad Adenauer, semnau la Palatul Elysée, tratatul de reconciliere franco-german. Voinţa şi viziunea celor doi lideri au dus la semnarea unui document care a însemnat sfârşitul unei duşmănii istorice între două mari naţiuni europene.
Tratatul a devenit unul dintre pilonii construcţiei europene oferind bătrânului continent forţa cuplului franco-german, motorul integrării şi extinderii europene. În acelaşi timp, reconcilierea franco-germană a servit ca model naţiunilor care au avut de depăşit moşteniri istorice dificile în drumul lor spre Europa Unită.
Timp de secole, ţările noastre au fost rivale, adversare şi chiar „duşmani istorici“. Etapa cea mai dramatică din relaţia bilaterală a fost atinsă în timpul celor două războaie mondiale, în special prin crimele comise de dictatura nazistă. Trebuie să conştientizăm dimensiunea istorică pentru a măsura curajul şi îndrăzneala de care au dat dovadă Konrad Adenauer şi Charles de Gaulle prin semnarea la 22 ianuarie 1963 a Tratatului de la Elysée.
DE LA DUŞMĂNIE ISTORICĂ LA PRIETENIE
Textul Tratatului este scurt şi dens, însă conţinutul său era aproape revoluţionar. Germania şi Franţa se angajau nici mai mult, nici mai puţin decât să „adopte pe cât posibil o poziţie asemănătoare“ în toate chestiunile economice, politice şi culturale importante. Cincizeci d