În vara lui 2009, Parlamentul de la Bratislava adopta noua Lege a Limbii Slovace, prin care tot aparatul oficial al statului şi toate contractele semnate în Slovacia trebuia să fie scrise în limba slovacă, cu unele concesii mărunte făcute minoritarilor maghiari din zona de sud a ţării, dar numai în localităţile în care minoritarii depăşesc 20% din populaţie.

încălcarea prevederilor se sancţionează cu amenzi usturătoare. Ungaria a reacţionat prompt, cerând de urgenţă Comisarului European pentru Minorităţi, Knut Vollebaek, să se pronunţe oficial în legătură cu legea. Criticile internaţionale adresate Slovaciei şi răspunsul destul de colţuros al d-lui Vollebaek au determinat legislativul slovac să amendeze textul în mai multe rânduri, în sensul îndulcirii caracterului naţionalist şi eliminării unor pasaje incriminate de maghiari. Oricum, controversele continuă, iar relaţiile dintre cele două state s-au răcit semnificativ în ultimele luni. Câştigarea alegerilor legislative de către Fidesz şi scorul bun realizat de extremiştii lui Vona Gábor de la Jobbik nu a fost de natură să liniştească apele. Dimpotrivă. Deşi Fidesz se bucură de majoritate absolută în Parlamentul de la Budapesta, iar guvernul nu are nicio problemă în a-şi trece legile prin legislativ, premierul Viktor Orbán ştie bine că în perioada următoare cabinetul său va fi nevoit să ia destule măsuri nepopulare, care i-ar putea eroda teribil capitalul electoral. Preferinţele maghiarilor nu par să se ducă spre opoziţia socialistă, dinamitată de minciunile fostului premier Gyurcsány din urmă cu 4 ani, ci spre opoziţia extremistă reprezentată tocmai de Jobbik, care găzduieşte de departe cele mai sonore voci anti-guvernamentale. Aşadar, interesul de politică internă al lui Orbán este acela de a-şi asuma cât mai ferm o conduită naţionalistă, care să se suprapună cu agenda Jobbik, pentru a putea negocia susţinerea