Pascal BRUCKNER
Iubirea fata de aproapele
Editura Trei, Bucuresti, 2005, 330 p.
Mai degraba decit un roman pasional, Iubirea fata de aproapele este unul intelectual, incendiar cu metoda, nu numai al simturilor, dar si al ideilor. Si, inainte de a va spune povestea, am sa citez pasajul care ofera explicatia titlului. Cu observatia ca Pascal Bruckner nu face sa explodeze numai tabu-urile sexuale, ci si buna pietate religioasa, cu riscul de a fi acuzat de blasfemie. Melanjul celor doua – si Pascal Bruckner nu e primul sa o fi sesizat/pus in aplicare (ma gindesc, de pilda, la Frumosii invinsi al lui Leonard Cohen) – este o reteta sigura de atitare a spiritelor. Iata citatul: „Eu practicam iubirea fata de aproapele, dar mai ales iubirea fata de femeia apropiata, adica cea care va veni dupa. Iar daca unele radiau de fericire mai mult decit altele, erau totusi supuse aceleiasi legi a alternantei. Nimic nu ma intrista mai mult la o femeie pe care o tineam in brate decit gindul ca va fi ultima: o doream proportional cu aceea care avea sa-i urmeze.
Eram un adept fanatic al principiului circulatiei, imi placea amorul in serie, chiar daca nu exclude nici afectiunile, nici predilectiile [...] Magia prostitutiei inseamna disponibilitate fara nefericirea refuzurilor artagoase, juisare minus povara consecintelor. Odata indeplinit contractul, nici o privire, nici un cuvint“. Care este povestea? Sébastien se confeseaza (la persoana I) cititorilor – fara o motivatie precisa a scrisului ( stim, la sfirsit, doar ca el isi relateaza cei aproape zece ani de experienta erotica de gigolo lui Gérald, unul din membrii gruparii Ta Zoa Trekei, din care face si el parte) – in jurul virstei de 40 de ani. Rasfatat de soarta, copil alintat in familie (in detrimentul fratelui, obez si complexat), casatorit apoi, la 21 de ani, cu o femeie frumoasa si energica, Suz