Numele lui Cho Seung-hui a ocupat zile intregi pagina intai a ziarelor, dar nimeni, atunci, nu a analizat opera lui dramatica, ci actiunea prin care acest student de la Universitatea Virginia Tech, in varsta de 23 de ani, de origine sud-coreeana, a devenit celebru. El a ucis 32 de persoane. Victimele n-au fost alese in functie de originea lor etnica, de varsta sau de alt criteriu: au murit la intamplare toti cei care, aflati intr-o incapere a universitatii, s-au nimerit in calea gloantelor ucigasului. Apoi, el s-a sinucis.
Prezenta acestui nume intr-o pagina ocupata de analiza actualitatii artistice s-ar putea explica prin faptul ca singurele marturii lasate de ucigas ca motivatie a oribilei sale fapte sunt doua piese de teatru scrise in cadrul obligatiilor ce-i reveneau ca student in ultimul an la Engleza. Nimeni dintre cei care le-au citit n-a afirmat despre el ca ar fi avut talent. Dar, spun cei care i-au examinat scrierile in lumina faptelor ulterioare, "asa stangace si juvenile cum sunt, ele exprima o manie inexplicabila si, intr-o anume masura, sunt o forma de literatura: literatura care se spune pe sine". Iarasi, dupa fapte, unul dintre colegi scrie pe un site ca piesele "sunt produsul unui cosmar" si ca "atunci cand le-au discutat in clasa, si-au ales cu grija cuvintele", fiindu-le frica de autor. Nu doar studentii s-au speriat, profesoara sa de "scriitura", o poeta cunoscuta, a fost "intimidata" de poemele lui, de "obscenitate si violenta", si l-a dat afara din clasa. Dupa lectura pieselor, sefa de catedra, sesizata, a fost atat de tulburata incat i-a alarmat si pe superiorii sai, si politia. I s-a raspuns ca nu exista niciun motiv pentru a se trece la actiune.
In piesele lui, Cho Seung-hui exprima teroarea sufocanta a adolescentului, teroare fizica, imposibil de inlaturat, frica de obezitate, obsesia sodomiei (personajul indeasa in gatlejul