Avem „Prism“-ul american, avem „Tempora“ britanica, si cate mai cate programe guvernamentale de interceptari si supraveghere pe care le finanteaza cetateanul. Uneori, situatia e comparabila cu un strip-tease lent, in care consumatorul lipsit de inhibitii se arata lumii, se dezgoleste in public, bagand altora banii in jartiera de la ciorap. Cand ajungi sa-l adori pe cel care te supravegheaza, te controleaza si te manipuleaza, inseamna ca din EU-l tau n-a mai ramas nimic. Lumea e pe cale sa intre intr-un univers orwellian de nedescris, iar celor mai multi nici ca le pasa. La 25 iunie, George Orwell ar fi implinit 80 de ani. Daca ar sti cat de actuala e viziunea si critica sa, el s-ar rasuci in mormant.
In scena finala a romanului lui Orwell „1984“ (aparut in iunie 1949), Winston Smith, eroul cartii, sicanat, torturat psihic si golit de orice simtamant uman, mai face un singur gest: isi ridica ochii spre tabloul Marelui Frate (Big Brother) si se simte napadit de o imensa iubire pentru acesta. Sentimentul de adulatie il copleseste si ia locul celui care a fost candva el, Winston, un om ca toti oamenii de pe pamant. Scena e ingrozitoare: cand ajungi sa iti iubesti despotul, fiinta ta umana a capitulat.
Winston Smith e angajat la Ministerul Dreptatii, care se ocupa si cu propaganda. Pentru a spala creierele, ministerul cu pricina rescrie istoria, falsificand-o, si epureaza limbajul de cuvinte nedorite. Acestea sunt cuvinte ce exprima ganduri nedorite, care contravin intereselor statului totalitar si care dau forma dubiilor, nuantelor cognitive, spiritului critic si liber al omului cugetator. De astfel de om n-are nevoie Big Brother, caci nu-l poate controla si manipula dupa voie.
Satul de supravegherea video de acasa, de la serviciu si de peste tot, Winston Smith incalca regula supunerii si a transparentei absolute, incepand sa scrie un jur
