Cum ieşeai din interesecţia de la Universităţii, spre Rosetti, până la Singapore nu era decât un pas, descrie scriitorul George Astaloş, în volumul „Boema“, apărut la Editura Capitol în 2009. Elita boemă bucureşteană a anilor ’50-’60 petrecea des în subsolul de la taverna Singapore. Imediat după „borcanul miliţianului de la circulaţie“ făceai stânga, stânga şi iar stânga şi intrai drept în Singapore. Acolo „dădea fericirea peste tine“.

Citiţi şi

POVEŞTI DE BUCUREŞTI. Clienţi la Capşa: Barbu, Muşatescu şi Preda. Câţi bani cerea Virgilică pentru o înjurătură!

POVEŞTI DE BUCUREŞTI. Delicatese Florescu. Care era vinul preferat al lui Radu Beligan şi unde erau casele conspirative în Capitală

Taverna din Piaţa Rosetti, încropită în locul unei foste bucătării, era „bine famată“ şi se găsea la intersecţia dintre strada Vasile Lascăr şi strada Dianei, vecină cu Editura Univers.

Viaţă uşoară şi ieftină la Singapore

Muşterii nu se puteau întinde pe mai mult de patru sau cinci mese, între pereţii tapetaţi cu plăci de faianţă, o moştenire a fostei bucătării şi petrecându-şi orele sub cele trei guri de aerisire prin care se vedea forfota străzii. Viaţa era uşoară şi ieftină la Singapore: o vodcă mare (100 de grame) costa 2 lei, un kilogram de vin se cumpăra la 6-8 lei, un rom mare era 1,80 de lei, iar o halbă de bere - 1,70. Prin urmare, o zi de Singapore îi costa pe boemii acelei perioade în jur de 5-6 lei. Să nu uităm că localul se afla în buricul târgului, unde preţurile nu erau chiar de neglijat.

„În subsolul renumitului Singapore, se bea din abundenţă, recitându-se tonic, povestindu-se cu har sau tălmăcindu-se cu subînţeles. Trebuie spus că boema pe care o prezint şi o reprezint eu era aristocraţia acestui modus vivendi în România. Aş spune chiar că era singura boemă nobilă dintre boemele de-atunci (ca să-l parafrazez