Fascinanta experienţă a fetiţei nevăzătoare pe litoral: ”Ce culoare are marea?”
Aici, Andreea e fericită fi indcă a învățat să înoate
O cunoscută vorbă din bătrâni spune că ochii sunt oglinda sufletului. Uneori poţi să vezi în ei cele mai ascunse sentimente şi cele mai intense trăiri. În ochii Andreei Leca, fetiţă nevăzătoare, nu poţi citi nimic, însă dacă îi ţii mâna în mâna ta emoţiile se transmit. Au simţit toţi cei patru liceeni voluntari din proiectul “O şansă copiilor de la ţară”, care au fost alături de Andreea când a făcut cunoştinţă cu marea.
Aşa cum am promis la debutul acestei campanii şi aşa cum ne-am obişnuit cititorii, revenim mereu asupra copiilor deosebiţi din mediul rural, pentru a vă arăta cum îi ajutăm, împreună cu unii dintre voi. Iar Andreea e unul dintre copiii căreia îi purtăm o grijă deosebită fiindcă ei îi lipsesc şi mama şi ochii. Când fetiţa de 11 ani a simţit mirosul mării pe plaja din Eforie, a tras aer adânc în piept şi a închis pleoapele. Îşi dorise atât de mult să fie acolo, să simtă dacă marea e aşa cum şi-o imagina când asculta textele în căşti… Când razele soarelui au început să-i încălzească pielea, a pus mâinile pe umeri, crezând că simte atingerea unei mâini de om. Când primul val s-a spart de picioarele ei, ochii au început să-i lăcrimeze necontrolat.
“Ce culoare are marea?”, întreabă Robert, un băieţel din grup. “Albastră”, primeşte răspuns prompt de la sora lui, Georgiana. Andreea întreabă şi ea, în şoaptă, ţinând capul plecat: “Cum arată albastru?”… Cine poate să-i explice?
A intrat cu emoţii în apă, dar cu mult curaj şi dorinţa de a experimenta. Andreea zâmbea încontinuu. “Simt marea ca pe o explozie de bucurie, mă relaxează foarte mult. Mă face să nu mă concentrez foarte tare pe obstacolele ce ar putea apărea. A fost un sentiment neaşteptat, dar la c
