În 1989, cotidianul fruntaşilor ţărănişti cuprindea filaje, interceptări telefonice, convocări la Securitate, percheziţii domiciliare. După un sfert de veac de la eliberarea din închisori, liderilor partidelor istorice şi foştilor legionari li se supraveghea fiecare mişcare.
Printre numele cel mai des întâlnite în notele Securităţii erau Corneliu Coposu, fostul secretar personal al lui Iuliu Maniu (preşedintele PNŢ), şi Ion Diaconescu, deţinut cu 15 ani de temniţă grea, la Jilava, Aiud, minele de plumb din zona Baia Mare.
ÎNTÂLNIRI ÎN CLANDESTINITATE
În 1964, câteva decrete succesive "lichidaseră" problema deţinuţilor politici în România. Pentru ei însă, calvarul nu s-a încheiat atunci. Unii s-au bucurat de libertatea revenirii acasă şi convieţuirii cu familia, abia după ce au trecut şi prin Câmpia Bărăganului în "domiciliu obligatoriu" (d.o.). În comuna Rubla (în apropierea Brăilei), printre d.o.-işti s-au regăsit şi ţărăniştii Corneliu Coposu şi Ion Diaconescu, după ce în trecut se cunoscuseră fugitiv în detenţie.
După eliberarea definitivă, au păstrat legătura, întâlnindu-se clandestin şi cu alţi fruntaşi ai fostului PNŢ. În 1974, Securitatea a descoperit una din întruniri, declanşând o anchetă ce a durat doi ani. Numai în acea perioadă, după propriile mărturisiri, Corneliu Coposu a fost convocat de 60 de ori la Direcţia Securităţii Statului (DSS).
Pentru a înşela vigilenţa "organelor" de stat, în anii '80, cei urmăriţi foloseau alte metode, întâlnindu-se la parastase, înmormântări şi aniversări. În secret, ţărăniştii au înregistrat şi un succes politic, prin afilierea la Internaţionala Creştin-Democrată. "Şansa a făcut ca în februarie 1987, Jean Marie Daillet, vicepreşedinte al IDC (Internaţionala Democrat-Creştină) să vină într-o vizită în România, îşi aminteşte Ion Diaconescu. Prietenii noştri din exi