Pe o limbă de pământ, împădurită, care desparte marea de Lacul Tekirghiol, zeci de grătare sfârâinde s-au întrecut într-un concurs ad-hoc al ceea ce unii au numit, neoficial, "micul de aur"... Titlu hazliu, dar potrivit cu strălucirea soarelui generos ca în iulie, dar şi cu saltul gramului de aur, după căderea leului de tinichea. Micul de aur, vă asigur, are totuşi aceeaşi reţetă de carne, "jumătate oaie, jumătate vită", şi acelaşi guler de muştar verde-fanariot, ca oriunde pe la noi. Restul reţetei punctează micile diferenţe de la gustos la foarte gustos.
Dacă e 1 Mai e Festivalul Grătarelor... şi pentru că legea e clară, la Eforie totul s-a petrecut într-un cadru amenajat, cu maşina de pompieri în coastă, pentru ca nu cumva să se întâmple vreun incident nedorit.
De Armindeni, la Eforie, atmosfera în jurul grătarelor-vedetă a fost nemaipomenită. Sute de localnici şi de turişti s-au adunat de dimineaţă pe locul cunoscut, "la Şincai", unde de obicei lumea îşi instalează corturile de vacanţă. Muzică bună şi de toate genurile, distracţie asigurată de caravana "Fantazio", cozi rezonabile la "patru mici şi-o bere", pe bonuri puse în circulaţie de primărie. O atmosferă civilizată şi fără excese.
"La patru mici şi-o bere", oamenii îşi dau cu părerea despre politicienii zilei: "A făcut, dom'ne, destule!", "Şi ce dacă?", "Să vină alţii mai buni!", "Lasă-mă, că-i ştiu eu!", "Ba să rămână ăştia!", "Ba să vină ăilalţi!" - sunt propoziţii-cheie îndărătul cărora se ascund temele vieţii de zi cu zi.
Lângă grătarele "de familie", liderul de ani de zile ştiut pregăteşte fripturile şi micii pentru liota de neamuri şi prieteni. Pe Vică din Tekirghiol îl laudă amicii: "E bucătarul nostru, el găteşte fripturile pentru aniversări, nunţi şi botezuri. Să-l vedeţi când face câte-un viţel la rotisor!.." Bărbatul se sfieşte să dea interviuri şi se apleacă as
