Atunci când medicina se declară învinsă în faţa cancerului, bolnavii în fază terminală pot intra într-un centru de îngrijiri paliative. Sunt internaţi pentru 21 de zile, timp în care sfârşesc fără dureri şi fără regrete. Centrele de îngrijiri paliative asigură medicamente care ameliorează durerile fizice ale bolnavilor, fără a încerca să vindece sau să prelungească viaţa.
Dacă te numeşti Lance Armstrong şi ai învins cancerul poţi spune „boala asta a fost cel mai bun lucru care mi s-a întâmplat". Iar citatul va rămâne în cartea de istorie a optimismului. Dar în acest februarie, pe o stradă înzăpezită de la marginea de nord a Bucureştiului, cancerul nu e un lucru bun. Este finalul.
Peste 40.000 de români mor anual de cancer. Medicii se dau bătuţi şi, de cele mai multe ori, bolnavul închide ochii, acasă, în chinuri teribile. În ţările cu sisteme de sănătate sănătoase, bolnavii cu cancer terminal sfârşesc fără dureri, în clinici de îngrijiri paliative. La noi, aceste centre de alinare a durerilor sunt la început de drum. Se chinuie şi ele să supravieţuiască cu bani puţini. E greu să-ţi faci reclamă când eşti clinică de îngrijiri paliative. Pe de o parte ai vrea ca oamenii să ştie de tine şi să te sponsorizeze, pe de altă parte ai vrea să nu ştie, pentru confortul lor moral. Aşa se face că până acum s-a vorbit puţin, în România, despre locurile care te ajută să mori cu privirea senină. Mai jos este un reportaj dintr-un astfel de loc: perfuzii, teamă, minciuni nevinovate, ultimul rând de pijamale, dragoste şi regrete. Nu vă speriaţi, cuvântul „moarte" nu apare, totuşi, niciodată.
Vremelnic
Hospice-ul Fundaţiei „Sfânta Irina". Un loc curat şi cald la marginea de nord a Bucureştiului. Nu vei simţi, intrând aici, că-i un spaţiu unde sunt aduşi bolnavii pentru care medicina nu mai are soluţii. Încă se mai amenajează unele camere. E dimineaţă şi o bo
