Un fost deţinut politic îl acuză pe Gelu Voican-Voiculescu că a comandat să fie bătut după ce a citit un manifest în Piaţa Universităţii. Sursa: Arhive personale

Pe 29 mai 1990, graficianul Mircea Bozan a luat trenul de la Sibiu spre Bucureşti. Bagaj: câteva pagini despre fraudarea alegerilor în "Duminica Orbului", în judeţul Sibiu. Pe la cinci după-amiaza a ajuns în Piaţa Universităţii, unde l-a căutat pe Marian Munteanu, liderul"golanilor".

Bozan s-a prezentat ca fiind cel care a făcut şi distribuit la Sibiu în noaptea de 18-19 decembrie 1989 manifeste de mobilizare şi solidarizare cu timi şorenii. Cartea de vizită a fost suficient de convingătoare pentru a fi prezentat imediat mulţimii, în urale, şi lăsat să-şi citească mesajul. A plecat apoi să-şi viziteze nişte prieteni, artişti, în blocul UAP de pe strada Eforie.

"Să nu lase urme"

"Pe la 22.00 eram în atelier la pictoriţa Ileana Dăscălescu când a bătut la uşă cineva. Erau vreo zece mascaţi. Mi-au zis că am accidentat cu maşina o persoană în apropiere. Am încercat să le explic că era imposibil, că eu urma să mă întorc la Sibiu cu trenul", povesteşte Mircea Bozan.

Graficianul îşi aminteşte că a fost dus apoi într-o clădire din apropiere. Unde, după ce a fost bătut de anchetatori până a căzut, şi-a făcut apariţia Gelu Voican-Voiculescu, după cum spune fostul "golan".

"Purta pantaloni kaki şi sandale fără ciorapi. Vorbea pe un ton ridicat. I-a întrebat pe «anchetatori» dacă au scos ceva de la mine. Le-a spus să aibă grijă să nu existe urme, că răspund cu capul. Atunci am recunoscut vocea lui Gelu Voican-Voiculescu. Inconfundabilă".

SUFERINŢĂ

Bătut şi aruncat la gunoi. La propriu

Cu cătuşele la mâini, cu apă aruncată în faţă din când în când, Mircea Bozan a fost bătut, în reprize, până a doua zi, în jurul prânzului