Ne-am obişnuit, de două decenii, ca în prima zi de august, la Sighişoara să debuteze Academia de muzică, fondată şi condusă de experimentatul violonist Alexandru Gavrilovici, stabilit de o viaţă în Ţara cantoanelor, dar legat prin mii de fire de locurile „de acasă”, de foştii colegi sau de cei cu care continuă să colaboreze în străinătate.

Şi tocmai de aceea, Festivalul, susţinut financiar mai ales de firme helvete, se deschide chiar de Ziua Elveţiei, în 1 august, eveniment la care participă constant şi Ambasadorul Jean-Hubert Lebel, aniversând astfel Ziua Naţională în cetatea medievală, alături de muzicieni, invitaţi si oficialităţi. Ajunsă la ediţia XX, Academia a beneficiat, pentru prima oară, şi de prezenţa ministrului Culturii, Daniel Barbu luând parte şi la dialogul privind evoluţia şi relaţia de colaborare în perspectiva ediţiilor viitoare, asistând şi la “preludiul” manifestărilor muzicale – micro-recitalul de corn alpin susţinut de Christian Holenstein, care a adus special acel instrument ce seamănă, cumva, cu buciumul nostru -, pentru ca în eleganta sală a Primăriei, rostind o scurtă alocuţiune, asemeni primarului Ioan-Dorin Dăneşan şi Ambasadorului Lebel, să urmărească, împreună cu publicul extrem de numeros, un program cu multiple semnificaţii; aflat în sală, compozitorul Roland Moser a dorit să ne ofere o surpriză, propunând o adaptare pentru pian, vioară şi violoncel a psalmului de secol XIX care, cândva, a devenit Imnul Elveţiei, cântându-se apoi, din creaţia sa, şi o piesă pentru violoncel solo, concepută doar cu “sunete naturale” (după cum a precizat solista, Katharina Gohl-Moser, soţia autorului), sugerând, printr-o frumoasă coincidenţă, tot sonoritatea de bucium-corn alpin, pentru ca apoi violonistul Alexandru Gavrilovici şi pianistul Viniciu Moroianu să se regăsească într-un Adagio scris de R. Moser într-o manieră cu trimiteri la muzica de e