Abonată parcă la locul secund al podiumului la sol (argint la CM2010, argint la CE 2011), Diana Chelaru îşi doreşte să spargăgheaţa, la Londra 2012. Chiar dacă va avea o concurenţă dură chiarîn echipă, în persoana campioanei olimpice en-titre, Sandra Izbaşa,gimnasta din Oneşti fixează aterizările pentru aurul olimpic. Odorinţă cu greutate, care va fi repetată încă o dată, pe 15 august,când Diana va împlini 18 ani.

În cocheta sală de gimnastică de la Izvorani, antrenamentul îşiconsumă nestingherit etapele într-o după-amiază toridă de vară.Privirea ţi se lipeşte de o siluetă zglobie, care pare că a adunattoată energia din sală. Trece repede de la paralele la bârnă, leagăcâteva sărituri şi se opreşte la sol, unde îşi caută, din priviri,antrenorii. Vorbeşte repede, face gesturi scurte şi zâmbeşte tottimpul, într-o continuă mişcare. "Am învăţat să controleztoată energia pe care o am, să o folosesc constructiv. Oricum, laconcursuri, jumătate de energie o iau cu mine, iar restul o lasacasă pentru a nu fi surplus de greutate la bagaje", seamuză Diana Chelaru.

"Maifuram la repetări"

Didi, aşa cum o poreclesc prietenii, este gimnasta care a suferitcea mai mare transformare de când antrenorii Octavian Bellu şiMariana Bitang au preluat lotul feminin. Mai atentă la detalii, mairesponsabilă şi mai sigură pe ea, fetiţa care păşea în sală cugândul de a deveni a doua Nadia este, de doi ani o prezenţăconstantă pe podium: "Pentru mine totul s-a schimbat, deparcă am făcut o injecţie cu încredere. Cerinţele sunt altele,aşteptările sunt mult mai mari, acum aurul este cel mai important,locul doi sau trei nu contează. Sunt lucruri care mă ambiţioneazămai mult". Schimbarea radicală şi-a pus amprenta nu doarasupra psihicului de concurs, dar şi asupra exerciţiilor."Am învăţat să nu mai driblez la antrenamente, înainte maifuram la repetări, mai ziceam că am