Suntem în Săptămâna Mare sau Săptămâna Patimilor, o săptămână încărcată de semnificaţii. Postul vine din cuvântul grecesc „asceză" şi înseamnă exerciţiu. Exerciţiu de cumpătare atunci când vorbim de mâncare şi băutură, dar şi exerciţiul de a deveni mai buni, mai răbdători, mai înţelegători în relaţiile cu cei din jur. Despre semnificaţii, obiceiuri şi tradiţii ne povesteşte doamna cercetător etnolog Doina Işfănoni.

Ne aflăm într-un timp care din perspectiva calendarului creştin, dar şi a calendarului popular, aduce pentru oameni multe obligaţii, pe care nu atât fizic, cât mai ales sufleteşte şi moral ar trebui să le acopere. Cel puţin din punctul meu de vedere ca etnolog, postul este un exerciţiu de voinţă. Este, dacă vreţi, una dintre cele mai înţelepte modalităţi de a-i spune omului „eşti liber să alegi să faci ce crezi tu".

O primă componentă este asceza trupului. Dacă reuşeşti să ţii o dietă de post, te vei revigora pentru că este, pe de o parte, un excelent element de detoxifiere a organismului, iar pe de altă parte avem aportul de vitamine adus de toate verdeţurile pământului.

Pe lângă acest aspect, postul mai oferă şansa regenerării, în sensul creării de celule, de globule roşii, de o serie întreagă de elemente care ţin de starea noastră de bine şi poate nu degeaba se spune în popor că filozofia nu se face cu burta plină". Postul este o componentă. Cealaltă, care ţine de regenerare şi apoi de redefinire spirituală, aduce în atenţie cumva o sincronizare a fiinţei cu tot ceea ce mediul ne arată la această etapă calendaristică. Este vorba de fenomenul de regn vegetal, de revenire la ipostaza verde.

Oamenii au încă reflexul de a sărbători Paştele, Crăciunul. Această punere laolaltă între ce am pomenit acasă şi ce văd în mediul meu de viaţă sunt lucruri care cred eu că, cel puţin în realitatea românească, nu au dispărut din conştiinţa oamen