Fiecare nou sosit intra intr-un fel de carantina, era supus unui regim de chestionare, supraveghere si ancorare in sistem; primirea se caracteriza mai degraba prin ostilitate si suspiciune, decit prin caldura si incredere. Lumea din care s-a nascut clasa noastra politica de dupa razboi excela prin organizare (ierarhica), disciplina ferma si teama de a se amesteca cu societatea deschisa si imprevizibila. Nu cunostea decit normele interne, doar in organizatia lor inchisa se simteau in siguranta. Grupul ajuns la putere ura burghezia pe care o inlaturase, dar o si invidia si-si dorea confortul, lumea ei mirifica. De aceea i-a si confiscat si folosit casele, obiceiurile, stilul de viata. In cartea de memorii a psihosociologului Serge Moscovici, publicata la Polirom, gasim o observatie pertinenta: la prima demonstratie dupa cucerirea puterii, muncitorii defilau in salopete, in timp ce in tribune grupul dominant primea omagii imbracat in smochinguri elegante. Cind i-am dus la Paris o carte a lui Brucan, in care acesta deplingea generatia lor irosita, Moscovici mi-a spus: grupul acesta restrins a inceput asaltul prin a lua locul fostei clase privilegiate. O carte recent reeditata a lui Stelian Tanase exploateaza cu succes complexul "subteranei", reflexul "strainului" venit in societatea romanesca din alta lume, din periferie, fara traditii si educatie sociala. Complexati, constienti de handicapul lor, de faptul ca sint priviti ca impostori, dar si aroganti, stiind ca au in spate armata de ocupatie sovietica, "elita revolutionara" era animata de ura impotriva "dusmanului" si-si organizeaza actiunile sub semnul violentei. Voiau revansa, dar operind pe un teren strain, nu se simteau in siguranta, asa ca demonizarea vechilor clase era singura cale de a scapa de comparatie. Declarata vinovata, bolnava, impura, incapabila sa inteleaga visul comunist, societatea romaneasca trebuia