Marti, Academia Romana a gazduit dezbaterea "Declinul demografic si viitorul populatiei Romaniei", prilejuita de lansarea studiului omonim realizat de catre prof. Vasile Ghetau. Cu rigoarea care-l caracterizeaza dintotdeauna, directorul Centrului de Cercetari Demografice a pornit de la un adevar stiut, dar nu si suficient constientizat: ne aflam deja in al optsprezecelea an de declin demografic. Cu alte cuvinte, populatia Romaniei a scazut an de an, ca urmare a doua fenomene concurente: sporul natural negativ (inregistrarea mai multor decese decat nasteri) si migratia externa (indeosebi cea temporara – milioanele de romani plecati pentru o perioada nedeterminata la munca in strainatate).
Ingrijorator nu e faptul ca suntem tot mai putini. Dimpotriva, pe termen scurt, acest lucru a fost chiar benefic: mai putini copii de intretinut intr-o perioada de sever declin al nivelului de trai, mai multi bani trimisi acasa de cei ce muncesc in strainatate – bani care, pana la urma, intra in circuitul economic national.
Problema e ca generatiile putin numeroase care s-au nascut in acesti ani (si nu avem motive sa banuim un reviriment imediat) sunt cele care vor constitui peste 25-30 de ani segmentul activ al piramidei varstelor. In schimb, tocmai in aceeasi perioada, cohortele ample nascute in anii ’67-’89 ("decreteii") vor fi pensionarii ce vor trebui intretinuti din impozitele stranse de la salariatii de atunci (adica putinii nascuti ai perioadei 1990-2010). Daca astazi vorbim despre pensii mici, nu e greu sa ne imaginam cat de stramtorat va fi bugetul asigurarilor sociale atunci cand baza de colectare va fi mult mai mica, iar numarul celor la care va trebui impartit – mult mai mare.
Din acest motiv, Vasile Ghetau atrage atentia asupra unei crize latente, cu care ne vom confrunta peste aproximativ doua decenii. Masurile corective vizeaza in primul rand redresarea