C. ROGOZANU
Agresiuni, digresiuni
Editura Polirom, Iasi, 2006, 344 p.
Nu e putin lucru sa devii, din june cronicar, personaj. Rasfatat de unii. Admonestat de altii. Atitudinea bataioasa, revendicarile rostite raspicat, discursul care inchipuie puneri la zid la altitudinile imaginare ale unei scene improvizate trec pentru unii drept activism necesar, drept radicalism purificator intr-un climat de reactionarism si sint taxate de ceilalti ca fronda pusteasca, anticonservatorism, gust de scandal. Sigur de sine in luminile rampei, C. Rogozanu isi joaca de citiva ani rolul de intelectual implicat in dezbaterile cetatii. in cronici, recenzii, tablete, articolase, articole de atitudine, in reviste culturale sau in presa cotidiana contesta dezinvolt, vehement valori antedecembriste care sint sau doar i se par compromise, bate cu pumnul in masa in ideea de a face establishment-ul actual sa se cutremure, provoaca furtuni in pahare cu apa, umplindu-i de indignare pe aceia dintre contestati care nu au simtul umorului (si al proportiilor), militeaza pentru valorile „slabe“, pentru noutate, pentru literatura viitorului... bransata la realitatile prezentului, pentru cultura pop, pentru dreptul strazii de a navali in cultura, subminindu-i elitismul.
- C. Rogozanu e mult mai burghez decit s-ar zice
Se declara, de cite ori are prilejul, antisistem. Sa-l credem pe cuvint? Multi il socotesc un insurgent primejdios, poate chiar un anarhist. Pentru numele lui Dumnezeu, sa fie linistiti! C. Rogozanu e mult mai burghez decit s-ar zice. Ar fi o naivitate sa credem ca face galagie din pura gratuitate, dintr-un imbold juvenil, din placerea de a contraria, de a epata, de a enerva, de a pune in discutie conformismul general. E orice, numai un inocent nu. Stie foarte bine ce inseamna strategie de promovare, se pricepe sa-si managerieze imaginea de revolt
