În credinţa populară, sosirea sărbătorii Sfântului Gheorghe este un semn clar de primăvară. Dacă la Sfântul Dumitru se închide timpul, sosind iarna, la 23 aprilie, natura trebuie să fie înverzită. "Între ei ar exista un legământ pe viaţă şi pe moarte: dacă pădurea nu este înfrunzită la data de 23 aprilie, Sâmedru îl omoară pe Sângeorz. Aceeaşi soartă o va avea şi Sâmedru dacă de ziua lui, 26 octombrie, Sângiorzul va găsi frunze pe arbori."(I. Ghinoiu - "Obiceiuri de peste an")

În ziua de Sângeorz, foarte devreme dimineaţa, înainte de răsăritul soarelui, gospodarii au grijă să planteze busuioc. Când a început stratul să se întremeze, este bine să te speli cu roua de pe el, ca să nu te laşi ispitit de cel rău. În alte locuri, oamenii se bat cu urzici ca să fie iuţi şi harnici tot anul. Şi tot dimineaţa devreme gospodarii merg la râu, unde se scaldă pentru prima dată în acel an, ca să li se spele păcatele şi să fie feriţi de rele.

Este semn bun dacă plouă de Sfântul Gheorghe, iar dacă totuşi cerul nu se îndură, poate fi stropită ograda cu apă. Şi tot pentru aducerea ploii, preoţii ies în câmp şi fac rugăciuni, sperând ca astfel să se facă recolte bogate.

La Moşii de Sângeorz se dă de pomană lapte, iar căpşunile, preparatele pe bază de carne de pui şi colăceii cu miere sunt câteva dintre alimentele care se consumă în această zi.

OBICEIUL GOŢOILOR

Este mai puţin întâlnit astăzi în satele româneşti, dar merită amintit, pentru că este un obicei interesant, ce face referire la marea putere a lui Sângeorz, aceea de a înverzi natura. Se aleg doi feciori, care se îmbracă în frunze verzi şi se ung cu cenuşă pe faţă. Unul întruchipează o femeie, iar altul un bărbat. Cei doi pleacă prin sat, însoţiţi de un întreg alai şi îi lovesc cu nuiele verzi pe toţi cei care le ies înainte. Unii dintre gospodari, ca să scape de aşa un ne