In acest numar publicam un interviu substantial cu Bogdan Tataru Cazaban, rafinat filosof al religiilor, care cunoaste bine problema Legii Cultelor. E legea aceasta proasta? Ar fi putut fi altfel? Ce puteam face ca sa le placa tuturor? Punem pe acelasi plan bisericile mari, vechi si cu perfecta legitimitate cu diverse culte mai mult sau mai putin obscure? Desi facuta pentru oameni, o asemenea lege are in vedere si Principiul Suprem iar atunci echitatea trebuie completata cu rigoarea. Ne revizuim pe noi insine inainte de cere una alta.
In aceasta lege a cultelor unul din articolele cele mai disputate este – cifra fatidica - articolul 13. Dl Boldur Latescu, autorul remarcabilei sinteze despre comunismul romanesc, publica alaturat un text despre ceea ce el numeste inchizitia inversa. Adica unii dintre noi se vor teme ca prin articolul 13 nu vor mai putea bunaoara sa spuna ca sunt liber cugetatori precum dl Iliescu fiindca astfel vor ofensa credinta si, Doamne fereste, vor avea de suferit... Asadar, cei care vor avea curajul sa-l nege pe Dumnezeu sau sa afirme ca nu exista au temerea ca inchizitorii actuali ii vor beli.
Dar nu belirea e problema, ci negatia. Asadar, cum il negi pe Dumnezeu? In urma cu ceva vreme - de fapt spre sfarsitul anului trecut – un cotidian de tinuta spunea negru pe alb ca din cauza articolului 13 autori ca Shakespeare, Nietzsche sau Cioran vor fi pusi la index. Vai! Biata cultura universala, biata cultura romana, bietele culturi... Respectivul cotidian care din multe puncte de vedere trebuie respectat si admirat uita insa un lucru elementar, acela ca in asemenea situatii delicate, ceea ce se cere unui interpret este tocmai delicatetea, adica sa posede simtul discriminarii si sa faca subtile disocieri. Daca nu e in stare de asa ceva mai bine tace.
Tocmai fiindca avem nevoie de discriminare am si ales un asemenea titlu, marlan sau