Ar fi trebuit ca 1999 sa insemne un an jubiliar pentru colectivul Teatrului pentru copii si tineret "Luceafarul" din Iasi. Ar fi trebuit ca acest an sa fie consemnat in cartea de aur a municipalitatii. Si ar mai fi trebuit ca aniversarea sa aiba loc in perioada trimbitatelor "Sarbatori ale Iasilor". Si-au gasit loc fel de fel de manifestari, inclusiv "Sarbatoarea vinului", la care a participat insusi primarul Constantin Simirad, dar nu un act de cultura, precum cel pe care il presupunea aniversarea "Luceafarului". Indiferenta oficialitatilor locale este cu atit mai mare, cu cit, la recenta rectificare de buget, aceasta institutie cu valente deosebite in viata culturala ieseana, nu a primit nici un ban. Cu toate acestea, micul si entuziastul colectiv al teatrului isi continua activitatea, chiar daca trece prin momente deosebit de dificile in ceea ce priveste banii pentru productie si chiar pentru salarii. Aceasta interventie se vrea un omagiu adus acestui colectiv si o admonestare adresata celor care au destinele culturii in miinile lor si nu vor sa miste nici un deget in favoarea acesteia. La cei 50 de ani de existenta, Teatrul "Luceafarul" nu s-a dezis de misiunea sa, de a oferi, micilor si mai marilor spectatori, lucrari originale din creatiile clasicilor literaturii romane si ale contemporanilor, Ion Creanga fiind preferatul tuturor. Inevitabil, povestile sale au aparut pe afisul teatrului inca din primii ani de activitate. "Capra cu trei iezi" este prima poveste a lui Creanga reprezentata, in 1953, pe mica scena a Teatrului de papusi (vechea denumire a acestui teatru). De atunci, pe scena teatrului au fost jucate mai toate scrierile lui Creanga, unele chiar in succesive variante regizorale. Drept dovada, marcindu-si existenta semicentenara, teatrul prezinta un spectacol cu piesa "Fata mosului si fata... moasei" de Bogdan Ulmu, cu un scenariu inspirat din po