Dragomir şi Nelu Geambaşu sunt Rara Avis în domeniul lăutăriei. Ei mai reuşesc încă să se întreţină din acordurile de vioară într-o lume dominată de muzica pe suport electronic. Fiecare dintre ei reuşeşte să câştige într-o seară 400 de lei.

Lautaria este pe cale să se piardă în cârciumile de pe litoral.Dacă până acum câteva zeci de ani nu exista cârciumă fără lăutari, acum rar se mai aude un acord de vioară sau un sunet de acordeon.

Costică Dragomir şi prietenul său, Nelu Geambaşu, doi lăutari care nu ştiu să facă altceva decât să cânte, spun că pentru ei lăutăria este încă o meserie profitabilă. Cei doi prieteni, care au vârste apropiate, aproximativ 60 de ani, ştiu la ce mese să cânte ca să-şi poată face norma pe o seară.

Muzica pe suport electronic, cel mai mare duşman

Duşmanul lor de temut sunt terasele unde se ascultă muzică la boxe, pe format electronic, care, oricât de talentaţi ar fi lăutarii, le acoperă orice refren.

“Mai sunt însă şi terase liniştite, de obicei acelea unde se mânâncă şi muzica de la boxe se aude în surdină. Acolo ne strecurăm şi, de obicei, după ce oamenii îşi termină masa şi stau la un pahar de vin, ne primesc să le cântăm”, a spus Costică.

După cină se câştigă cel mai bine

Cei doi lăutari devin nostalgici când vorbesc despre vremurile de altădată, când prezenţa lor era la fel de necesară ca şi vinul din pahare. “Aproape în toate cârciumile existau lăutari iar cei care veneau la mare în vacanţă parcă se distrau mai frumos decât acum”, a spus Nelu.

Lăutarii cântă orice şi pentru oricine, la comandă sau improvizează. Publicul ţintă este format, de obicei, din persoane trecute de prima tinereţe. “Cea mai bună perioadă pentru noi este după ora 21.00, când turiştii şi-au terminat cina şi stau la depănat poveşti. Cei mai în vârstă ne c