Acum, ca am lamurit din titlu care este opinia mea fata de primul presedinte al republicii, ii invit pe membrii familiei sa ma dea in judecata. Ar fi un proces foarte interesant, in care libertatea de opinie ar trebui pusa in balanta cu dreptul la buna reputatie al unui... tiran. Libertatea de opinie este indeobste pusa in balanta cu diverse alte principii. Cu securitatea nationala, de pilda. Cu dreptul la protectia vietii intime, atunci cand jurnalismul afecteaza nevinovati. Mai nou, cu necesitatea de a nu ofensa sentimente religioase (o contrapunere gresita din start, dar aceasta este alta discutie). In fiecare dintre cazurile de mai sus judecata este complexa: cand avantajam libertatea de expresie si cand celelalte principii? Care este binele mai mare servit prin libertatea de expresie?

Iata ca acum au ajuns unii, la televizor, sa puna in balanta libertatea de exprimare cu dreptul unui dictator mort de a nu fi ofensat. Chiar am ajuns la asa ceva? Imaginati-va ca am fi discutat subiectul acesta in legatura cu Hitler. Saracul Adolf a fost atat de nedrept tratat de istorie si de artisti!!! De la Chaplin, care l-a facut un smintit nevrotic in "Dictatorul", pana la excelentul film despre ultimele sale zile, "Der Untergang". Minutios bazat pe fapte si relatari ale martorilor, filmul arata ca saracul Adolf era in stare avansata de descompunere psihica si oscila intre crize de furie si apatie bleaga. Daca nu ati vazut filmul in sine, trebuie sa fi vazut pe YouTube miile de parodii care s-au facut dupa secventa in care Hitler o ia razna (in film, pentru ca afla ca o armata pe care o astepta la Berlin exista doar in capul sau, insa parodiile il fac sa o ia razna pentru tot felul de motive simpatice, de la esecul Windows Vista la victoria lui Basescu la referendumul de suspendare).

Daca nu va convinge paralela Ceausescu-Hitler, ar trebui totusi sa