Încurcate au fost căile Domnului în anul 1989, pentru Prea Fericitul Părinte Teoctist. Începuse anul cu urări de bine adresate cuplului Ceauşescu şi l-a încheiat cu rugi şi predici pentru susţinerea programului politic al FSN-ului revoluţionar.
La câteva zile după moartea lui Ceauşescu, patriarhul a lansat un apel pastoral către ierarhii, preoţii şi monahii Bisericii Ortodoxe Române (BOR). Le cerea tuturor să oficieze slujbe de pomenire pentru cei căzuţi în timpul evenimentelor din decembrie şi să se roage pentru "unitate naţională şi biruinţă deplină a cauzei sfinte de libertate şi viaţă nouă". Le-a sugerat preoţilor să formeze în fiecare parohie comitete de sprijin al FSN şi să cotizeze la fondul de solidaritate creştină.
POCĂINŢĂ ŞI RECONCILIERE
La început de an, în 1990, Sfântul Sinod a îndemnat credincioşii la "pocăinţă şi reconciliere". La sfintele slujbe (Ectania mare, Ectania întreită, Ieşirea cu cinstitele daruri), s-au dat îndrumări liturgice pentru pomenire. "Binecredinciosului popor român de pretutindeni şi armatei ţării dă-le, Doamne, sănătate, pace, mântuire, întru toată bună spornicie şi îi păzeşte întru mulţi ani!", au cerut Domnului, de pildă, preoţii la Te Deum.
În toate vinerile de peste an, în cinstea zilei de 22 decembrie 1989, bisericile şi mănăstirile din Patriarhia Română urmau să ţină slujbe de pomenire a eroilor Revoluţiei.
Nu erau singurele griji ale BOR la început de drum în noua societate democratică. Prima şedinţă a Sfântului Sinod (3-4 ianuarie 1990), a trasat câteva dintre obiectivele înalţilor prelaţi ortodocşi. Printre altele, s-a hotărât completarea scaunului vacant de Mitropolit al Moldovei şi Sucevei, revizuirea statutului şi regulamentelor BOR, reconstruirea bisericilor demolate în timpul regimului comunist, catehizarea copiilor, tinerilor şi adulţilor, reînviorarea oper
