La Lake Louise ninge de câteva zile şi pârtia este plină de zăpadă. Totuşi cursa se ţine.

Montarea este cea clasică, cu o lungă porţiune de alunecare în partea de sus, iar la mijloc cu o porţiune tehnică. În partea de jos, după Gun Barrel, sunt multe hopuri datorită zăpezii proaspete.

Primii schiori alunecă bine, dar atăt. Evoluţia lui Bode Miller schimbă puţin registrul, americanul animând spectacolul cu stilul său: mâini în faţă, linii neortodoxe. Reuşeşte să treacă în frunte, însă nu pentru mult timp.

Adrien Theux dovedeşte că este în formă şi îi suflă locul lui Bode.

Urmează prima grupă valorică. Desi îndelung aclamat, Erik Guay nu reuşeşte mare lucru, la fel nici campionul olimpic Didier Defago.

Urmează celalalt Didier din echipa Elveţiei. Cuche alege o linie foarte directă în porţiunea mediană, apoi lasă schiurile să alunece şi trece pe primul loc. La reluare am remarcat spiritul său de luptă. Ştiam forţa sa, însă am fost surprins de echilibrările sale şi, în general, de cât de tânăr a părut la cei 36 de ani ai săi.

« Regele de anul trecut este rege şi anul ăsta » spunea Aksel Lund Svindal dupa cursă.

M-au mai impresionat Beat Feuz, cu o tehnică elveţiana şi o poftă de schi pe care doar o lungă accidentare o poate tălmăci, precum şi Romed Bauman. Cei doi au ales aceeaşi linie directa ca şi Didier.

Klaus Kroell şi Johan Clarey au alunecat bine şi s-au apropiat de timpul lui Cuche.

Cursa a fost cât pe ce să fie dată peste cap de evoluţia lui Hannes Reichelt, care, cu numărul 45, a intrat pe podium.

Lake Louise este o cursă capricioasă precum vremea, iar condiţiile meteo contează mai mult decât numărul de start şi valoarea. De aceea trebuie să aştepţi până la sfârşit.

Remarcabil ecartul foarte strâns: toţi cei 56 de schiori au terminat într-un interval de 3 secunde.

A fost o primă seară cu mult sch