"It's better to burn out than to fade away". (Kurt Cobain) Sala "Uzina cu teatru" de la Nationalul iesean continua seria experimentelor si incercarilor teatrale, realizate de tineri regizori cu initiativa artistica (Ioana Paun, Vlad Cepoi, Vasea Blohat), cu spectacolul Nirvana, text si regie semnate Liviu Cristian. Distributia: Vlad Volf (Toma), Cosmin Maxim (Kurt), Doru Aftanasiu (vecinul), Andreea Boboc (mama), Gelu Zaharia (tatal, profesorul). Scenografia: Rodica Arghir. Muzica live: Life Track. Premiera a avut loc pe 6 aprilie. Proiectul lui Liviu Cristian poate fi cu succes considerat un spectacol-eseu. Impresia pe care ti-o lasa pe parcursul derularii e similara cu cea a rasfoirii unui album de fotografii, cind inainte, cind inapoi. Dar si pe cea a desfasurarii unui cub mobil cu mai multe fatete imprimate. Sigur ca plecind de aici se pot forma din cubul initial o multime de alte forme geometrice, dar asta depinde de imaginatia fiecaruia. Dar si de potentialul de multiplicare a formei pe care il prezinta cubul din constructie. La aceasta imagine contribuie decorul simplu, alb-negru, construit din pereti laterali care ascund cabine si un ecran central pe care sint postate imagini relevante pentru subiectul piesei. Dintre aspectele prinse in cadru as aminti degradarea lui homo politicus in perioada postdecembrista, neutralizarea valorica a invatamintului romanesc, supralicitarea vietii unor personaje din asa-zisul high life romanesc, dar nu numai (Mr. Pink), acestia devenind subiect de interes public si obiect de divertisment. Un atu al spectacolului il reprezinta modul in care a fost conceput din succinte "flash"-uri scenice, dar legat de constructie as observa ca pauzele dintre episoade sint prea mari (n-am cronometrat, dar timpii morti dintre scene ar mai trebui redusi, pe cit posibil). Dincolo de faptul ca aceiasi actori au dublu rol de la o scena la alta, rit