Dar putem vorbi de o presa cu adevarat libera in Romania anului 2009? Iulian Comanescu, in cartea sa, puncteaza "berlusconizarea presei romanesti, (care) este lunga si interesanta, chiar daca repetitiva". Cu o biografie pe care si-o ia el insusi usor in tarbaca, facind complice din ochi spre cititorul inteligent, Iulian Comanescu pare a fi, la ora actuala, unul dintre cei mai fini cunoscatori ai fenomenului media si ai strategiilor de promovare a imaginii publice, altfel zis a brandurilor personale. Cartea sa Cum sa devii un Nimeni, recent aparuta la Humanitas, e o cercetare de adincime a "mecanismelor notorietatii", facuta insa cu nonsalanta unui zbor de agrement peste un domeniu pe care il cunoaste atit en gros, cit si en detail. Ca sa fii un Nimeni, trebuie mai intii sa fi fost/ sa fii Cineva, postuleaza autorul, inca din deschidere. "Esti un nimeni!" te catalogheaza, eventual, un (fost) amic, partener sau concurent intr-un domeniu oarecare, excedat de mai marea ta vizibilitate/notorietate, in detrimentul lui. Acuza se arunca, de obicei, intre valori relativ egale. Exemplul clasic - la care recurge si Iulian Comanescu - este "nefericita" epigrama a lui Macedonski avindu-l ca presupusa tinta pe Eminescu. Zadarnic (si neconvingator) a negat, mai apoi, Macedonski, sustinind ca doar coincidenta a facut a se crede ca era vizat Eminescu, aceasta tinichea a zdranganit si va zdrangani mereu, perturbind receptia magicului poet al Rozelor ce mor... Dar ce te faci cind aneantizarea se produce intre valori/vedete perisabile, cind un Nimeni neaga un alt Nimeni? Exemplele sint numeroase si a le reitera n-are rost, fiecare dintre dumneavoastra avind o turbinca in care au fost ingramaditi (aproape) toti dracii. Cea mai recenta nimenizare a facut/face valuri in jurul ziarului "Cotidianul", unde numirea unui nou redactor sef a deschis cutia Pandorei. Deodata s-a descoperit ca parte