Miercuri, 5 martie 2008, partidele politice s-au grăbit să răspundă chemării lui Traian Băsescu de a semna un Pact Naţional pentru Educaţie. Liderii partidelor parlamentare au făcut nazuri înainte de a semna acest pact pe motiv că desfăşurarea momentului la Cotroceni i-ar da lui Traian Băsescu şansa unei exploatări electorale. Mai binevoitor ca niciodată, preşedintele a propus semnarea documentului la Senat. Liderii partidelor parlamentare au acceptat încântaţi că astfel preşedintele nu-şi va spori capitalul electoral. După opinia noastră, liderii partidelor politice au dovedit încă o dată că nu înţeleg mare lucru din comportamentul lui Traian Băsescu. Prin toate actele şi declaraţiile sale de până acum, Traian Băsescu s-a afirmat, în chip spectaculos, ca lider al PD-L. În consecinţă, orice sporire a capitalului său politic merge direct la capitalul politic al PD-L. A crede că electoratul va sesiza o nuanţă atât de subtilă precum semnarea pactului la Senat şi nu la Cotroceni e o imensă greşeală. În realitate, n-are importanţă locul semnării, ci persoana care trece în ochii electoratului drept iniţiatorul semnării pactului. Din acest punct de vedere, persoana e nimeni alta decât Traian Băsescu. Pentru că: 1) El e cel care a lansat iniţiativa pactului şi, mai ales, cel care a reuşit să strângă partidele în jurul său. 2) Pactul prevede o serie de măsuri în domeniul educaţiei şi învăţământului, care ţin exclusiv de politicile guvernamentale. În consecinţă, în campania pentru alegerile parlamentare, Traian Băsescu va putea invoca, în ipostaza de lider al PD-L, prevederile pactului. Celelalte partide nu vor putea face nici o promisiune în materie de educaţie şi învăţământ. Sunt legate de mâini şi de picioare de prevederile pactului. Sau, dacă ţin neapărat, ele vor putea invoca pactul, care trece, prin toate prevederile sale, ca aparţinând lui Traian Băsescu şi, prin el,