Noua carte a autoarei Lauren Weisberger, lansată în această lună în America şi Europa, continuă acţiunea best-seller-ului „Diavolul se îmbracă de la Prada”, apărut în 2003 şi ecranizat în 2006. În ciuda succesului primului volum, cel de-al doilea nemulţumeşte oamenii din industria modei, pe motivul incorectitudinii cu care sunt înfăţişaţi.
După lansarea filmului „Diavolul se îmbracă de la Prada”, imaginea din spatele industriei modei era stabilită pentru publicul larg: fete extrem de slabe, pe tocuri stiletto, stilişti gay şi şefi în stilul Annei Wintour, portretizată ca o adevărată vrăjitoare în graţiile căreia nu se poate intra.
Ambele cărţi aparţin fostei asistente a redactorului-şef „Vogue” America, Anna Wintour. Dincolo de barierele industriei modei, este un fapt cunoscut că Weisberger povesteşte întâmplări din cariera sa la „Vogue”, sub anonimatul legal al numelor fictive oferite.
„De fiecare dată când mă întâlnesc cu colegi din liceu sau facultate şi le spun cu ce mă ocup, am parte de acest scenariu. Şi pentru a mia oară trebuie să repet că, deşi este un pic de adevăr în unele stereotipii, majoritatea oamenilor care lucrează în industria modei sunt inteligenţi, extrem de creativi şi, mai ales, foarte muncitori”, spune editorul de modă Maya Singer.
Există un adevărat fenomen al culturii pop care răspândeşte această imagine a modei ca o cameră plină de viespi. În filmul „Funny Faces”, cu Audrey Hepburn, apărut în 1957, cei care lucrau în domeniul modei sunt înfăţişaţi drept superficiali inegalabili, oameni cărora le pasă doar de ce este nou şi glamour. Dar totul era sub forma unei parodii ieftine. La fel cum a fost şi în cazul serialului britanic „Absolutely Fabulous”, unde era greu de confundat umorul cu realitatea.
„Astăzi, toate programele TV de modă creează tot soiul de confuzii, dar nu la nivelul la care oamenii din res