Doamnelor, domnisoarelor si domnilor, tara este in criza acuta de politicieni, Basescu nu poate fi inlocuit fiindca nu exista inlocuitori. Daca intreg efortul opozitiei nu a reusit sa faca nici cit un individ onest, ce si-a aparat in citeva aparitii publice punctul de vedere, atunci valoarea intregii clase politice romanesti este nula, absolut nula. Urmarind informatiile despre protestele din Bucuresti, printre altele, un lucru mi-a atras atentia: niste declaratii ale unei asociatii a suporterilor de fotbal prin care indeamna oamenii sa iasa la demonstratie. Desigur, fiecare e liber sa iasa in strada. Spun acest lucru elementar fiindca am vazut pe diverse forumuri destule comentarii, in care nostalgicii cer, pe fata sau mai voalat, interzicerea protestelor: sa-i duca la „cremenal", sa vina aia cu bulanul si... Domnilor, sa ne intelegem. Sintem intr-o democratie. Strimba, schioapa, dar democratie. Observ ca inca multi nu au exercitiul democratiei. Protestul face parte din democratie. Protestul este un manifest impotriva atitudinii politicienilor... Ce vedeti rau in asta? Prin proteste reglam, educam, corijam politicienii. Frica de electorat trebuie sa-i preseze in fiecare zi, daca nu se tem de propria constiinta. Orice abatere trebuie taxata prin proteste. Este pentru prima data cind luam atitudine impotriva abuzurilor, arogantei, badaraniei politicienilor. Tacerea nu face parte din democratie, este apanajul tarilor dictatoriale. Daca o parte a tarii agreeaza atitudinea/actiunile lui Basescu, de exemplu, asta nu inseamna ca restul ar trebui sa se conformeze. Asa ca sa mai invatam. Atitudinea celor din Piata Universitatii poate fi calea catre progres, nu tacerea. Somnul natiunii naste monstri. Dar ma intorc la ideea mea. Ce cauta suporterii aici? Nu cumva atit doar putem noi sa ne coagulam, doar ca suporterii in jurul fotbalului? Ai senzatia ca tara nu este guvernata.