După cinci luni de la evenimentele din decembrie 1989, românii au fost chemaţi la urne pentru a-şi alege democratic parlamentarii şi preşedintele. Erau primele alegeri libere din 1937 încoace.
În cursa electorală se înscriseseră zeci de partide, din care maxim zece puteau depăşi 1% din sufragii. Pentru cealaltă competiţie, cea prezidenţială, electoratul avea de ales între fesenistul Ion Iliescu, liberalul Radu Câmpeanu şi ţărănistul Ion Raţiu.
În luna mai 1990, alegerile nu se mai desfăşurau în halele uzinelor, aşa cum fuseseră învăţaţi românii în anii comunismului. Secţiile de votare s-au organizat în general în şcoli. În "Duminica orbului", oamenii au ales să doarmă câteva ore în plus, aşa că nu s-au grăbit dis-de-dimineaţă la alegeri. În prima parte a zilei, prezenţa la vot a fost modestă.
Tocmai de aceea funcţionarii de la Biroul Electoral Central au putut înregistra mai amănunţit problemele sesizate de cetăţeni. Primii alegători care au sunat la BEC au întrebat de ce pe unele buletine de identitate nu se pusese ştampilă, după exercitarea dreptului de vot. Era neatenţie sau cineva încerca să le "fure" votul? De parcă ştia vreun membru al secţiei de votare care buletin de vot fusese introdus în urnă de respectivul "neprivilegiat"...
După ora 15:00 s-au înmulţit reclamaţiile privind continuarea campaniei electorale în ziua alegerilor. Reprezentanţii BEC au sunat la Ministerul de Interne pentru a semnala încălcarea Legii electorale. Însă pe fondul tensiunii din ziua scrutinului, reprezentanţii poliţiei au spus că nu intervin decât în situaţia izbucnirii unor violenţe. Cazuri de propagandă electorală au fost semnalate în toată ţara. Spre exemplu, în comuna Giroada, din judeţul Timiş, ziariştii unei publicaţii din Timişoara îi îndemnau pe cetăţeni pe cine să voteze.
La Târgu-Mureş, în apropierea gării, u
