Altii insa, imediat dupa "evenimentele din decembrie", au iesit la inaintare, s-au plasat in locuri vizibile, n-au ezitat in a se erija in campioni ai libertatii si ai democratiei, desi, cel putin pentru o perioada, ar fi trebuit sa urmeze recomandarea facuta de Victor Rebengiuc, la televizor, pe 22 decembrie sau "Apelul catre lichele", al lui Gabriel Liiceanu. Citindu-ne reciproc, imi spunea intr-o zi bunul psiholog (si prieten) Adrian Neculau, apropo de scrierile noastre cu tenta retro, care incearca a da sama de ceea ce a fost, de oameni si intimplari peste care a trecut tavalugul istoriei, mai ales cel al istoriei recente: "Neculai, trebuie spuse si astea, ca dupa ce plecam noi, dupa ce pleaca altii ca noi, cine o sa le mai spuna?" "Ei, zic, s-or mai gasi, dar fiecare are experientele lui, scara lui de valori, cutumele lui. Chiar aceiasi oameni si aceleasi intimplari sint receptate, povestite diferit de martori diferitI", am facut eu pe filosoful. In acelasi timp, traind intr-un acelasi areal, am fost actanti sau martori ai unei istorii care ne-a marcat aproape identic, desi avem, probabil, alta grupa sangvina si, sigur, alta amprenta... "Istoriile" lui Neculau restituie mai ales drama psihologica a unor oameni din familie (parinti, unchi, matusi), dar si a celor din familia spirituala, figuri emblematice ale almei mater, precum Botezatu, Pavelcu, Stere, Margineanu. Provenind noi din doua sate vecine, mi-a fost usor sa recunosc, in cronicile sale de familie, intimplari ce se petrecusera si-n satul meu, dupa cum si dumnealui identifica, in evocarile mele, similitudini cu cele petrecute comuna sa natala. Cu citiva ani in urma descopeream, intr-un roman (cu cheie) al lui Dumitru Vacariu, personaje si evenimente ce erau "luate" parca din satul meu, de pe valea Jijiei, desi autorul a copilarit pe valea Ozanei. Era vorba, acolo, de rasturnarea lumii de valori a satului