Un ziar de limbrici il denunta pe Augustin Buzura ca fost colaborator al Securitatii. Materialul e o supa reincalzita la sanii arzanzi, ca resoul, ai unei fetiscane din presa, una dintre acele saracute cu aer de curca plouata, dezvirginata de tractoristi beti si maritata cu un jucator de table.OPORTUNISMUL FANATISMULUI Un ziar de limbrici il denunta pe Augustin Buzura ca fost colaborator al Securitatii. Materialul e o supa reincalzita la sanii arzanzi, ca resoul, ai unei fetiscane din presa, una dintre acele saracute cu aer de curca plouata, dezvirginata de tractoristi beti si maritata cu un jucator de table. Pe chestia asta s-au mai publicat, pe vremuri, articole asemanatoare. Iscalitorii au ramas anonimi. Augustin Buzura a ramas acelasi: un mare scriitor. N-ar merita nici macar o virgula irosita productia de trei parale. Dar chiar si ieftinatatile pot fi insa descusute. Pentru ca pot ascunde concluzii interesante.
PRIMA: Faptul de presa searbada se inscrie intr-o campanie oarecum surprinzatoare, daca ne gandim la anul in care s-a iscat si se desfasoara: cel de-al 17-lea de la Revolutie. Nu e o campanie noua. E o reluare a campaniei din anii â90: Jos comunismul! si Jos Securitatea! Lipsita de eficienta (in definitiv, conteaza ce face omul in prezent si nu ce-a facut in trecut), la vremea respectiva campania a avut o explicatie. Multi dintre cei fara de har se gandeau ca le vor lua locul celor cu har, inlaturandu-i prin etiche-tare politica. Se mai intamplase asa ceva dupa 25 august 1944, in anii 1944-1948, cand tineri mai mult sau mai putin batrani isi propusesera sa-i scoata pe Sadoveanu, pe Camil Petrescu, pe L. Blaga din randul intai, cel al fotoliilor, pentru a se napusti ei pe plusul posteritatii. Dupa un timp al buimacelii, autoritatile, chiar comuniste fiind, au mirosit pericolul si au dat batranilor ceea ce li se cuvenea. Acum insa, la 17 ani de