Comunicaţiile prin satelit, călătoria în spaţiu, contactul oamenilor cu forme inteligente de viaţă de pe alte planete se numără printre „profeţiile“ celebrului maestru al SF-ului.
La graniţa incertă dintre ştiinţă şi imaginaţie, Arthur C. Clarke şi-a delimitat, în cursul unei lungi cariere, un teritoriu pe care avea să-l investigheze toată viaţa. Convingerea, venită la început din pură intuiţie, că destinul omenirii depinde şi de întâmplări care se petrec dincolo de frontierele planetei Pământ, a stat la baza unei creaţii în care specialiştii au descoperit valenţe profetice. Împreună cu Isaac Asimov şi Robert A. Heinlein, Arthur C. Clarke este considerat unul dintre maeştrii incontestabili ai literaturii ştiinţifico-fantastice.
Deghizate în ficţiune, unele dintre previziunile sale aveau să fie confirmate de viitor. „Nu-mi place să folosesc cuvântul «previziuni»", susţinea el, explicând: „Prefer să le numesc «extrapolări». Alcătuiesc o gamă de posibilităţi în care includ ce se poate întâmpla şi ce sper că nu se va întâmpla. Îl citez mereu pe Ray Bradbury: «Eu nu încerc să prezic viitorul, ci să-l previn»."
Un copil improvizează un telescop
Aselenizarea, comunicaţiile prin satelit şi descoperirea spaţiului extraterestru au fost câteva dintre anticipaţiile pe care le-a făcut într-o vreme în care ştiinţa ajunsese departe, dar nu suficient de departe pentru mintea celui preocupat de invizibil şi paranormal, aşa cum a fost Clarke încă din copilărie.
Născut pe 16 decembrie 1917 în Somerset, Anglia, într-o familie modestă, Arthur şi-a construit primul telescop la 13 ani, când a rămas orfan de tată, dintr-un tub de carton şi nişte lentile. Revistele de popularizarea ştiinţei i-au aprins imaginaţia, iar primele încercări literare n-au întârziat să apară. În adolescenţă, pasionat de universul extraterestru, s-a înscris în British Interplanetary Soc