Tauber Ernö avea 28 de ani în 1989 şi era ospătar la Hotelul Roman din Herculane. Locuieşte şi acum în aceeaşi localitate, dar lucrează în alt restaurant. Pasiunea sa, încă din copilărie, a fost să strângă într-o colecţie calendare de buzunar.
Ne-a trimis şi la redacţie 24 de calendare ale anului 1989, care vorbesc despre cum se făcea reclamă în acea epocă. "Copii, abonaţi-vă la publicaţiile ce vi se adresează!", îndeamnă un calendar de la Difuzarea Presei, iar un altul, al aceleiaşi instituţii, spunea: "Difuzarea presei vă oferă o gamă variată de publicaţii prin abonamente şi vânzare cu bucata". Pe cele de la Loto-Pronosport se poate citi: "Jocul meu preferat loto", "Succes la... loz în plic" sau "Pronosport – mari şanse de câştig", "Pronoexpres, jocul marilor câştiguri". CEC-ul îşi făcea astfel promovare: "... şi câte un leu, dar mereu. Depunând cu regularitate pe bază de consimţământ scris, timpul trece, economiile cresc". Alte două calendare îndeamnă populaţia să meargă la cumpărături: "Vizitaţi cu încredere artera comercială Craiova, unitate reprezentativă a comerţului de stat"; "Vizitaţi cu încredere magazinul universal Crinul – Alexandria, unitate reprezentativă a comerţului de stat".
Tauber Ernö povesteşte: "ADAS-ul, Loteria făceau calendare drept materiale promoţionale. Lumea le aruncă de obicei după ce trece anul, dar eu le-am adunat. Cel mai vechi calendar pe care îl am e din 1924, cu o reclamă la Zeiss". El îşi aminteşte cum era să fii ospătar în 1989: "Venise un ordin ca proporţia la mâncare să fie de 1 kilogram de carne la 5 kilograme de legume. De aceea, la masa de seară, alături de friptură mai puneam trei garnituri: mazăre, orez şi fasole verde. Dar toată lumea ar fi vrut numai cartofi prăjiţi. Peştele era obligatoriu pe vremea aceea, ştiţi deviza: «Nici o masă fără peşte!». Le ziceam: «Vă dau carne, dar
