De la 'Neatza am fugit la aeroport deşi era încă devreme, dar am profitat să văd un clasic pe laptop (Doamne cum sună!) “Ivan cel Groaznic” al lui Eisenstein (pe care adolescenţii înca îl mai confundă cu Einstein!). Dupa spectacolul de la Metopolis cu Ţarul care-şi schimbă meseria, ţi se face poftă! Ce putea să semene Cercasov cu Daniel Day Lewis în Lincoln!

La avion mai toata industria! Un fel de preTiff, ca tot se poarta preOscarurile, Tudor Giurgiu, cu Oana, dar si cu Paula Hotea şi cu maestra prăjituricilor care venise cu calculatorul în loc de cuptor, şi corsicanul Antoine de la Independenţa Film şi soţii Tarnoveţchi, şi Ruxi Cernat de la Media ori Laura de la AperiTiff.

La Kar Wai deja nu mai erau locuri şi în primul moment am refuzat şi oferta de a merge la o vizionare cu subtitluri nemteşti, ceea ce, noaptea fiind sfetnic bun, am reevaluat şi am decis să fac un efort (iar mă ajunsese din urmă blestemul foştilor profesori de germană). Aşa că am urmărit atent subtitlurile celorlalte pelicule, ca să-mi reîmprospătez bruma de limbă complicată. Am aflat că omU nu-i un cuvânt comun cu româneasca, însemnând pelicule în original cu traducere scrisă.

"The Grandmaster", două ore de fericire cinematografică

Dar există un Dumnezeu al cinefilului pasionat, şi “Grandmaster”, deşi se anunţase în mandarină şi cantoneză, cu tălmăcire autohtonă, s-au “băgat” cele englezeşti. Au fost un pic de mârâieli la Casa de cultură berlineză, dar au trecut repede, pentru că intriga şi ţesătura de mătase fină a maestrului te învăluia de la primul cadru şi nu-ţi mai dădea drumul până la ultima pictogramă a genericului. Două ore şi un pic de fericire cinematografică absolută, cu o coregrafie a artelor marţiale care l-ar fi făcut invidious şi pe Diaghilev, cu o poveste de dragoste, de o subtilitate infinită, cu o cascadă de culori atent şi măiestrit îmbinate. Pe toa