Drumul parcurs de cel mai important istoric al religiilor lumii din toate timpurile, îşi are punctul de plecare la Bucureşti, unde pe 13 martie 1907 se năştea Mircea Eliade.
Încă din copilărie tindea spre perfecţiune şi spre drumuri nestrăbătute de nimeni până atunci: „În mine se zbat, de când mă ştiu, două mari şi seducătoare nostalgii: aş vrea să fiu în fiecare zi în alte ape, să nu repet niciodată nimic, să nu-mi amintesc nimic, să nu continuu nimic.” (Mircea Eliade, Şantier, Editura Cugetarea, Bucureşti, 1935, p. 219.)
Citeşte şi Românul care a refuzat toate distincţiile literare ce i-au fost atribuite
Debutul său editorial, în anul 1932, este marcat de publicarea romanului „Isabel şi apele diavolului”, iar în mai 1933, este publicat „Maitreyi”, romanul ce a fost tradus ulterior în italiană, germană, franceză, spaniolă, portugheză, cehă, slovacă, poloneză, bulgară şi engleză.
Ani mai târziu, în 1985, Catedrei de Istoria Religiei din Chicago i se dă numele lui Mircea Eliade, iar după revoluţia din 1989 începe acţiunea de recuperare sistematică a operei lui Mircea Eliade în România.
Cărţile lui, beletristice şi ştiinţifice, ca şi „Memoriile”, „Jurnalul” şi corespondenţa, se vând în sute de mii de exemplare. În 2006 se publică la Bucureşti „Jurnalul portughez şi alte scrieri”, sub îngrijirea lui Sorin Alexandrescu, toate din perioada petrecută la Lisabona, dintre care „Jurnalul” este inedit. Tot Sorin Alexandrescu dedică aceleiaşi perioade, până atunci puţin cunoscute, „Mircea Eliade, dinspre Portugalia” (2006). Mulţi alţi autori scriu despre Mircea Eliade, în numeroase ţări, inclusiv în România, printre care Mac Linscott Ricketts, Brian Rennie, Douglas Allen, Roberto Scagno, Peter Duerr, Mircea Handoca, şi cel mai recent Andreea Răsuceanu şi Mihaela Gligor.
Citeşte şi Românul care are propria stea pe celebrul bulevard „Walk of Fam