De data asta, am sa va propun un exercitiu de imaginatie. Nu am sa va prezint un model viu, o persoana reala, traitoare in carne si oase. Am sa incerc sa va vorbesc despre rolul modelului, pentru a clarifica mai bine, poate, de ce oamenii pe care ii portretizez sunt niste modele pentru mine, de ce scriu despre ei si de ce acestia ar trebui sa fie luati drept exemplu.
De ce avem nevoie de modele? Ca sa nu ne pierdem speranta. Modelele sunt precum farurile pentru navigatie. In cea mai crunta si neagra furtuna, licarirea nesperata a luminii farului ne ajuta. Lumina de la capatul tunelului ne arata calea de urmat si ne spune ca pasajul acela subteran are un sfarsit ce da spre un liman. Modelele sunt niste canale de comunicare in ambele sensuri in care mostenirea unei experiente si expertize de valoare este pastrata, transmisa si mereu imbunatatita. Pentru ca a te ghida dupa un model adevarat inseamna intotdeauna a merge inainte, a progresa, a te dezvolta.
Dar, mai ales, modelele ne ofera solutii - ne arata ca acolo unde noi ne-am impotmolit altii au mers mai departe. Modelul iti poate arata ca, de fapt, anumite lucruri sunt considerate in mod fals probleme. Modelul autentic te invata sa pescuiesti, insa nu-ti umple desaga cu peste. El te invita sa strabati drumul lui in felul tau, te invita sa-l intelegi, nu sa-l copiezi, te invita sa-l cunosti, nu sa-l urmezi orbeste, te invita sa dialoghezi, nu sa-l transformi in statuie. Modelul adevarat iti spune ca, neaparat, curajul constient si lucid este un mod de a manageria si a stapani frica, nu o absenta inumana a acesteia. Modelul adevarat iti propune solidaritatea, nu supunerea ca la cazarma. Experienta lui iti cere sa o adaptezi, sa o dezvolti si sa o imbunatatesti. Modelul te invita sa te cunosti si autodefinesti prin raportarea justa la diferentele dintre tine si el. Te provoaca sa aplici unele dintre s