Un birou spatios, cu fotolii confortabile este de preferat unei sali de judecata austere si aglomerate. Acesta ar fi unul dintre lucrurile care fac diferenta intre un proces de mediere si un proces in instanta. Pe langa acest aspect, se adauga pierderile
Legea referitoare la mediere a fost aprobata abia in 2006. Dupa un an, s-au format standardele referitoare la formarea si acreditarea mediatorilor, iar anul acesta a fost publicat in Monitorul Oficial primul tablou al mediatorilor.
"Primul contact cu o mediere simulata l-am avut la Paris. A fost o experienta senzationala. Este exceptional sa vezi doi mediatori ciorovaindu-se pe anumite ipostaze sau ipoteze de lucru, date inainte, sa vezi cum evolueaza lucrurile de la o stare initiala in care isi rup camasa si isi spun 'Asa ceva nu se poate, nu putem ajunge la o solutie' si dupa doua ore de simulare sa-i vezi batand palma", povesteste Alina Gorghiu, mediator autorizat si arbitru al Curtii de Arbitraj Comercial International.
In opinia ei, mediatorul este un fel de "batran intelept al satului", care sta in capul mesei, intotdeauna neutru si obiectiv. Acest lucru pentru profesia de mediator presupune confidentialitate, impartialitate, independenta fata de parti, dar si jonglarea cu emotiile pozitive ale partilor implicate in procesul de mediere.
Cu toate acestea, un dosar de mediere nu inseamna sa te porti cu manusi. "Partile vin si iti expun cele mai negative emotii, cu tonalitati mai agresive sau mai cinice, dar la un moment dat, cand reusesc sa vada care le e interesul si sa creeze o punte de legatura, deja fluxul dintre emotii se poate vedea si se poate ajunge la un rezultat", explica Gorghiu.
Conceptul de mediere a aparut in SUA in anii '60, fiind preluat ulterior de catre Uniunea Europeana. La ora actuala, aproximativ 70% dintre potentialele litigii din companii se sol
