Foto: FRED THORNHILL / REUTERS După au slăvit liberalizarea preţurilor pentru gaze naturale şi electricitate ca măsură care va rezolva bubele sistemului energetic, autorităţile au realizat că impactul ar fi prea greu pentru populaţie şi industrie iar acum încearcă să scape din chingile "centurii de siguranţă" pe care şi-au montat-o singure.
Preşedintele Traian Băsescu anunţa acum două zile că se va încerca o replanificare a liberalizării preţurilor la energie şi gaze, atât pentru populaţie, cât şi pentru agenţii economici. "Va trebui să încercăm o reprogramare la orizontul 2020 pentru populaţie şi 2015-2017 pentru agenţii economici (...) Vom vedea dacă vom reuşi. Aceste termene au fost asumate de România la intrarea în UE şi, practic, le renegociem pornind de la realităţile de plată ale cetăţenilor români şi ale economiei", a mai spus.
Termenele în cauză nu au fost stabilite la aderarea în UE. Ba mai mult, Varujan Vosganian, ministrul Economiei din perioada 2007-2008, obţinuse de la Comisia Europeană ca ţara noastră să vândă gazul peste costurile de producţie pentru a nu fi considerată subvenţie mascată. Numai că anul trecut, România a convenit cu Fondul Monetar Internaţional (FMI) liberalizarea preţurilor.
Ţara noastră se angajase să prezinte CE şi FMI un calendar clar de liberalziare a preţurilor reglementate la gaze şi curent electric până la finele lunii ianuarie 2012. Termenul iniţial era de septembrie. Preţul pentru firme urma să fie liberalizat până la 31 decembrie 2013 iar pentru populaţie până la finele lui 2015. Cei mai mari beneficiari ai liberalizării ar fi Petrom, Romgaz şi distribuitorii E.ON şi Gaz de France pentru "aurul albastru", în vreme ce pe zona de energie ar fi beneficiat Enel, CEZ şi Electrica. De asemenea, Fondul Proprietatea are pachete minoritare la majoritatea companiilor energetice din România.
