Festivalul Filmului Francez (10-16 decembrie) a adus în Capitală şi ultimul lungmetraj de Abdellatif Kechiche, "Vénus noire".

Filmul de aproape trei ore se bazează pe un caz real: acela al lui Saartjie ’Sarah’ Baartman (Yahima Torres), o servitoare negresă din Africa de Sud care vine în Europa la începutul secolului XIX în speranţa îmbogăţirii şi în compania fermierului care o angajase, Hendrick Caezar (Andre Jacobs).

Cum femeia are câteva particularităţi fizice accentuate - coapse enorme şi labii extrem de lungi -, fermierul se transformă repede în showman, organizator şi actor în spectacole de bâlci axate pe "Venus hotentotă". Relaţiile dintre ei se degradează în timp ce spectacoleledevindince înce maigroteşti; întreg filmul este o cro nică extrem de minuţioasă a chinurilor lui Saartjie, punctându-se toate etapele abuzurilor şi umilinţelor la care este supusă femeia.

Kechiche livrează un film-torţionar la toate nivelurile: te identifici cu personajul, chiar dacă acesta nu are prea multe replici, dar nu îţi poţi explica lipsa lui de reacţie în faţa abuzurilor de tot felul sau rezistenţa lui prin recursul la alcool.

Spectacolele de bâlci, apoi acelea private, cu tente pornografice, sunt prezentate în amănunt, uneori cu camera pe umăr, pentru ca publicul filmului să ocupe poziţia publicului lui Saartjie, iar planurile apropiate abundă. Poate că metoda lui Kechiche suferă de o anume naivitate, dar "Vénus noire" poate dezamăgi la nivel tehnic, dar în niciun caz la acela al suturii.