Profitul Poştei Române este topit de contractele semnate de şefii instituţiei. Societatea se pregăteşte pentru restructurări în vederea privatizării, dar va băga până atunci sume considerabile în buzunarele clienţilor favoriţi ai bugetului public. De altfel, Poşta Română este exemplul clasic de societate publică care îşi bate joc de banii noştri ai tuturor. De aceea, acest articol se înscrie "mişcarea de rezistenţă" demarată de Jurnalul Naţional, un protest împotriva trasformării bunurilor publice în afacerile unor privilegiaţi.
Deţinătoare a unui drept exclusiv de distribuţie a corespondenţei scrise până în 2012, Poşta Română este o vacă grasă, numai bună de muls pentru campionii achiziţiilor publice. Anul trecut, CN Poşta Română SA a cheltuit peste 80 de milioane de euro în condiţii cel puţin dubioase.
De altfel, în ultimii ani, fiecare achiziţie a companiei naţionale, responsabilă cu distribuirea scrisorilor noastre, a stârnit mirări şi suspiciuni. Dan Mihai Toader, fostul preşedinte al Poştei Române, care de altfel a intrat în vizorul Departamentului Naţional Anticorupţie (DNA) pentru mai multe afaceri, a stabilit însă un record greu de egalat. Un contract încheiat în 2006 pentru serviciul de colectare a banilor din încasări a fost umflat de aproape 40 de ori. Asta în condiţiile în care legislaţia achiziţiilor publice obligă instituţiile publice şi societăţile deţinute de stat să organizeze o altă licitaţie atunci când este vorba despre majorări ale valorilor contractuale mai mult de 50% din valoarea iniţială.
LEGISLAŢIA ACHIZIŢIILOR, CĂLCATĂ ÎN PICIOARE
Contractul iniţial încheiat între Compania Naţională Poşta Română (CNPR) SA şi Group 4 Falck România SRL presupunea servicii acoperind o distanţă de 50.000 de kilometri. Prin acte adiţionale, "distanţa" a fost majorată până la 2 milioane de kilometri, adică d
