"Noi ştim cine suntem, dar nu ştim ce putem fi" (Shakespare)

Potenţialul turistic al Republicii Moldova nu este valorificat pe deplin, iar strategiile de dezvoltare a acestui domeniu nu prevăd o "revoluţie" în viitorul apropiat din diverse cauze: nu este elaborată metodologia de evaluare a patrimoniului, absenţa unui ghişeu de informare a turiştilor despre obiectivele turistice, ghizi profesionişti etc.

La toate acestea mai putem adăuga şi posibilităţile limitate ale Agenţiei de Inspectare şi Restaurare a Monumentelor în ceea ce priveşte protejarea relicvelor istorice, având mai mult rolul de figuraţie atunci când se demolează un monument, precum şi imposibilitatea de a interveni prompt când un monument este în stare avansată de degradare.

Prin evidenţierea acestor probleme doresc să atrag atenţia asupra situaţiei în care se află schiturile rupestre din ţara noastră ce sunt uitate de timpuri, dar şi de autorităţi.

Schiturile rupestre care se află de-a lungul fluviului Nistru şi afluentul său Răut marchează drumul prin care s-a răspândit creştinismul în această parte a Europei, ce are unele din cele mai vechi tradiţii făcându-şi apariţia încă din primele secole de după Hristos, după cum menţionează şi autorul antic Epifanios, sec. IV, despre înflorirea vieţii călugăreşti la nord de Dunăre.

După tradiţia creştină timpurie, aceste mănăstiri nu puteau fi altele decât cele rupestre, iar fluviul Nistru oferea posibilităţi mari dat fiind faptul că aici existau spaţii întinse cu rupturi calcaroase de care aveau nevoie călugării creştini.

În prezent, dintre schiturile rupestre existente, puţine îşi continuă activitatea, iar starea lor lasă mult de dorit. Dintre acestea, mai activează Mănăstirea Ţâpova, care este formată din trei complexe monastice, dar numai unul dintre ele este restaurat parţial, Biserica cu hramul Adormir