Mălai în cutia de ness, tărîţe în plicul de cafea, Vegeta fără gust, lapte brînzit, brînză cu apă, ouă găurite, mere muiate, ulei cu miros de peşte, conserve cu germeni de salmonela sau botulism, boia dulce cu rumeguş, băuturi alcoolice bune pentru înscrierea în Asociaţia Nevăzătorilor, chibrituri cu femei goale pe cutie şi fără gămălie pe băţ, lipici Uho întărit, pantofi cu tălpi şi tocuri detaşabile, baterii descărcabile instantaneu (atenţie la cele marca Toshiba, se falsifică), detergenţi care nu spală, înălbitori teoretici, legume cu miros de benzină, apă la pompa de benzină, automobile noi fără frîne, fără rezervor sau imposibil de încuiat, facturi telefonice imposibile, telefoane publice defecte, apa caldă rece... Mai putem adăuga mărci precum Adibas, Panasoanic, Delicat şi altele. Vorba ceea: decît un Panasoanic, mai bine un Futachi. Asta e lumea prin care ne strecurăm zilnic, ca nişte bieţi consumatori dezorientaţi ce sîntem. Păi, nu aveau dreptate comuniştii cînd înfierau societatea de consum? Ei..., gata că acuşi facem şi un inventar al produselor de atunci. Într-o piaţă liberă, dar la limita sălbăticiei, ne trebuie busola. Un instrument pe care uneori nu-l au nici măcar inspectorii de la Oficiul pentru Protecţia Consumatorilor. Un director al instituţiei spunea deunăzi că de patru ani încearcă să găsească firma importatoare a mai sus-pomenitului lipici Uho, care, în jumătate din cazuri, e solidificat şi lipit în propriul tub. În lipsa unei înregistrări clare a importurilor, găsirea buclucaşei societăţi mai poate dura încă patru ani. Pînă atunci, se vor mai vinde o mulţime de tuburi seci. Apoi, cei de la Protecţia Consumatorilor se plîng şi de lipsa unor regulamente comerciale clare şi complete. Asta în vreme ce guvernul (din care şi OPC face parte - e condus chiar de un secretar de stat) dă hotărîri şi ordonanţe de o profunzime labirintică. De exemp