Articolul dlui Ilie Serbanescu intitulat „Regionalizare“ sau centrifugarea Romaniei – 22, nr. 52, 25-31 decembrie 2001, p. 4 – reprezinta, prin caracterul lui defaimator si intolerant, o culme a crizei de discurs democratic prin care s-ar parea ca acest publicist trece. In cele ce urmeaza voi deconstrui critic atitudinea ingrijoratoare ilustrata de dl Ilie Serbanescu in articolul mentionat. Aceasta ar putea fi caracterizata, dincolo de pretentia autorului ca discuta concret propunerea de regionalizare a Romaniei, drept sovinism, lipsa de buna-credinta, omisiunea prezumtiei de nevinovatie si chiar delatiune cu incitare la represiune. Temeiurile in baza carora emit toate aceste diagnostice vor fi argumentate mai departe.

Atunci cind, inca de la inceputul textului, fara a-si lua vreo precautie autolimitativa, autorul spune ca „... in ce ma priveste, in problema maghiara sint de partea romana!“, el face mai mult decit o profesiune de credinta patriotica. Practic, el spune ca ori de cite ori va fi vorba in vreun fel despre romani si maghiari, va tine automat si din capul locului partea romanilor, indiferent la ideea de justete, dreptate ori la alte imperative (morale, de exemplu). O asemenea declaratie, subinteleasa in cazul unor extremisti de dreapta in virtutea programului lor civic si politic, devine inexplicabila in cazul unui intelectual democrat, care parea sa adere la valorile statului de drept si ale liberalismului (oricit de larg inteles). Fara indoiala, nimeni nu poate avea aprioric dreptate doar in virtutea faptului ca s-a nascut in interiorul unei anumite limbi si culturi, si nu al alteia. In mod limpede, atitudinea dlui Serbanescu – raspicat afirmata („scurt, fara polemici“, zice autorul) – nu dezvaluie o adeziune la valorile convietuirii si cooperarii interetnice, ba chiar este in dezacord cu prevederea constitutionala a egalitatii tuturor ceta