Au trecut 8 ani de când Angela Merkel a câştigat primul mandat în fruntea Cancelariei germane. Bătălia cu Schroeder a fost câştigată. La fel şi cea cu austeritatea. Germania are cea mai puternică economie din Europa şi este cel mai mare creditor al ţărilor de la periferia euro. PIB-ul său, în valoare de 2,7 trilioane de euro înseamnă 30% din totalul zonei euro.
Pe cât de sănătoasă este economia germanilor, pe atât va fi şi cea a Europei. Aşa că alegerile ce vor avea loc duminică reprezintă un punct de cotitură important în ceea ce priveşte abordarea, pe viitor, a crizei economice.
Mai mult ca sigur, Angela Merkel va primi încrederea populaţiei şi va fi în continuare Cancelarul Germaniei. Nu este atât de sigur că CDU va mai putea conta pe actuala alianţă cu Democraţii Liberi. Europa aşteaptă cu sufletul la gură rezultatul alegerilor întrucât totul s-ar putea schimba fundamental în contextul în care Merkel va trebui să închege (din nou) o alianţă cu vechii rivali social-democraţi conduşi de Peer Steinbruck. Atât pe plan extern cât şi pe plan intern.
Cel mai posibil scenariu pentru Germania, după aceste alegeri: Merkel va câştiga la pas, spectrul politic va deveni mai puţin stabil iar provocările economice de pe plan intern vor pune o presiune enormă pe guvern.
Înainte de a intra în vacanţă, Merkel a lăsat de înţeles că, odată ce ar câştiga alegerile, ar mai relaxa politicile austere, o decizie destul de interesantă ţinând cont de modul în care, practic, a guvernat Uniunea Europeana. Poate a lăsat de înţeles şi gândindu-se la faptul că ar putea fi forţată să închege o alianţă cu Social-Democraţii, care au anuntat în repetate rânduri că sunt adversari declaraţi ai austerităţii.
Până acum, trecând peste diferenţele ideologice, pe CDU şi SPD îi desparte modul de abordare a crizei economice şi ce vrea fiecare pe
