Multe sfaturi a primit de la profesorul Palade, pe care le-a şi urmat cu sfinţenie de-a lungul vieţii. S-au întâlnit deseori pe la diverse simpozioane internaţionale sau congrese şi, de fiecare dată, Profesorul îşi făcea timp să discute cu el. Niciodată însă nu a avut şansa de a lucra cu acesta. Prof. dr. Gheorghe Benga, căci despre dsa este vorba, ne descrie câteva din momentele care l-au adus aproape de „cel mai de seamă biolog al secolului XX“.
L-am întâlnit prima dată pe profesorul George Emil Palade la Cluj, în 1969, când a prezentat o conferinţă superbă, despre descoperirile sale, în amfiteatrul Institutului de Chimie al Academiei Române din Cluj-Napoca. Dar prima ocazie de a vorbi cu marele savant a fost în iunie 1973, la Stockholm, la Congresul Uniunii Internaţionale de Biochimie, unde am obţinut din partea organizatorilor o bursă, prin competiţie (am trimis rezumatul unei lucrări). După festivitatea de deschidere a congresului, desfăşurată în sala mare a Primăriei din Stockholm, a urmat o singură conferinţă inaugurală, prezentată de profesorul George Emil Palade, despre secreţia celulară, subiect ce-l va prezenta peste un an, tot la Stockholm, la decernarea Premiului Nobel pentru fiziologie sau medicină pe 1974. Apoi, în curtea Primăriei, s-a desfăşurat un spectacol ce a inclus şi dansuri populare prezentate de o echipă de dansatori profesionişti (ce mi s-au părut sub nivelul formaţiilor de amatori din România!). În jurul dansatorilor s-au adunat participanţii la congres. Întâmplarea (ce rol mare joacă în viaţă!) a făcut să mă nimeresc exact în spatele lui George Emil Palade, care discuta în româneşte cu un cercetător din Israel, ce lucrase în laboratorul său. După ce au terminat discuţia, m-am prezentat, spunând că sunt din Cluj-Napoca, şi l-am felicitat pentru conferinţa extraordinară pe care o prezentase. Foarte amabil, Palade m-a întrebat