În afara funcţiilor de (1) certificare a unor competenţe de bază pe care  le au elevii la finalizarea studiilor liceale şi (2) şi de ierarhizare a elevilor pentru a-i împărţi pe la facultăţi (în funcţie de metodele de admitere a acestora) bacalaureatul mai are o funcţie importantă:  evaluarea sistemului de educaţie plus feed-back pentru a avea o idee cât de bun/prost este acesta şi ce rezultate produce învăţarea.

Atunci când evaluarea este pervertită prin fraudă toate aceste funcţii sunt date peste cap cu rezultate catastrofale pe toate liniile: Certificare falsă a competenţelor; Fixarea incorectă a unor trasee în viaţa elevilor: unii ajung nemeritat la universităţi prestigioase în detrimentul acelora care merită(cu repercusiuni asupra întregii cariere)  ; Nu se pot lua măsuri corective relevante pentru a avea un sistem de educaţie performat.

În acest context actuala politică de toleranţă zero pentru fraudă a Ministerului Educaţiei poate fi doar sprijinită, încurajată şi salutată. Datorită supravegherii stricte şi a descurajării corupţiei la nivelul cadrelor didactice care supravegheau evaluarea avem pentru prima dată o imagine realistă a educaţiei româneşti. Iar imaginea este deplorabilă. Dacă sesiunea de anul acesta a bacalaureatului este mai corectă decât precedentele (şi avem motive să ştim că aşa stau lucrurile) atunci avem o mare problemă. Sistemele de educaţie au  în general o rată de promovabilitate, considerată acceptabilă, pe undeva pe la 75%. Noi avem 44,47%.  Ce ne spune acest lucru? Elevii noştri nu mai învaţă. Examinarea de anul acesta nu a fost mai dificilă decât cele din anii trecuţi; Frauda repetata în timp a dus la ideea ca ciclurile de învăţământ pot fi parcurse fără muncă şi efort; Calitatea educaţiei a scăzut catastrofal în ultimii ani sau, mai de grabă, calitatea educaţiei a fost mereu mai proastă decât am crezut noi; Irelev